Programa națională? Spălare pe creier și propagandă

12/01/2018    |   de Peter Hitchens

Sistemul nostru de educație îi învață pe tineri ce să gândească, nu cum să gândească. Și dacă v-ați întrebat vreodată de ce atât de multe lucruri nu mai merg cum trebuie, sau de ce nu înțelegeți rostul atâtor organizații, acesta este unul din motive.

Dar, de asemenea, este din ce în ce mai greu să gândești sau să spui anumite lucruri. Săptămâna aceasta, am trăit o amestecătură de spălare pe creier și propagandă la două capete diferite ale sistemului.

Mi-a fost trimis un chestionar mai degrabă sinistru dat noilor veniți la un gimnaziu pe care nu îl voi numi. Și am fost ținta unei contra-demonstrații bizare și destul de triste la unul  cele mai prestigioase colegii de la Oxford. Cele două întâmplări sunt într-un fel legate.

Chestionarul este parte din ceea ce a devenit educația civică, personală, socială și de sănătate. Nu este anonim, dar caută pe ocolite să descopere ce cred copiii despre imigrație. Cea mai inteligentă întrebare le cere copiilor de 11 ani să spună de ce cred ei că este o penurie de slujbe pentru tineri. Unul dintre multiplele răspunsuri din acest test grilă este „concurența candidaților internaționali”.

 

Li se cere să spună dacă sunt de acord sau nu cu astfel de afirmații: „Îmi place să stau pe lângă oameni din alte țări”,  „Este interesant să cunosc studenți din alte țări.” De asemenea, sunt invitați să spună cât de mult sunt de acord sau în dezacord cu o afirmație ca „imigrarea este rea pentru țară.” Sunt întrebați dacă au prieteni apropiați din alte țări și cum discută cu o persoană a cărei limba primară nu este engleza. Și mai sunt întrebați dacă imigranții ar trebui să aibă aceleași drepturi ca toți ceilalți, dacă ar trebui să fie încurajați să vorbească în limba acestei țări sau dacă să-și continue propriile tradiții.

Ei bine, sunt de acord în totalitate cu părintele care mi-a trimis acest chestionar crezând că este sinistru pentru că explorează mințile copiilor și în cele ale părinților, fără ca asta să fie treaba școlii sau a statului. Ar putea apărea un mic semn în dreptul copilului care nu a răspuns cum trebuie? Ar putea să îi fie afectat viitorul acelui copil și atitudinea școlii față de părinți? Dacă nu, care este scopul educațional al acestui exercițiu?

Nu există vreo îndoială că un conformism înfiorător a infestat sistemul nostru de educație. Când am fost la Colegiul Balliol de la Oxford pentru a vorbi despre revenirea școlilor clasice, am fost întâmpinat de un grup micuț și tăcut care afișa pancarte împotriva mea. Judecând după fețele lor foarte auto-îndreptățite, știau că se află de partea binelui. Când i-am rugat să-mi spună punctul lor de vedere nu au spus nimic. Dar mi-au fost înmânate două foi de hârtie în care eram denunțat și caricaturizat ca „transfobic” și „homofobic”.

Eram, conform capului de acuzare, „un personaj al ostilității și urii”. S-a terminat într-un soi de farsă. O tânără s-a postat în fața mea și apoi s-a retras încet cu spatele în timp ce afișa o pancartă pe care scria „istoria te va uita”. Istoria nci măcar nu și-a amintit de mine. Cum mergea ea cu spatele, fără să se uite, a nimerit într-un boschet mare și plin de spini.  Era atât de pornită împotriva mea încât nici nu m-a ascultat când am încercat să-i atrag atenția asupra pericolului. Niciun lăstăriș nu a avut de suferit în timpul protestului.

Cu toate astea, istoria se repetă. Dacă tura asta a fost farsă, data viitoare va fi tragedie. Astfel de oameni vor ajunge în curând în politică, în justiție și în media. Cât va trece până când vor avea puterea să ne reducă la tăcere și să ne pedepsească? Nu așa de mult pe cât credeți.

1 Comment

  1. George spune:

    Cand pornomarxistii vor prelua Puterea , se va termina cu asa-zisa ”toleranta”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *