Uzurpă educația sexuală drepturile părinților?

24/01/2018

de ROBERT P. GEORGE & MELISSA MOSCHELLA 

Gândiți-vă că aveți un copil de 10-11 ani, care abia intră la gimnaziu. Cum vă veți simți când în timpul unei ore, în aparență despre riscurile bolilor cu transmitere sexuală, va primi alături de colegii săi „cărți de risc”, care ilustrează grafic o mulțime de acte sexuale solitare și mutuale?

Sau dacă, în altă lecție, ar fi încurajat să ignore ceea ce i-au spus părinții despre sex și să se bazeze în schimb pe profesori și pe membrii cabinetului medical?

Aceste scenarii i-ar îngrozi pe majoritatea părinților. Dar asemenea lecții fac parte din programa pe care Dennis M. Walcott, președintele departamentului de educație din cadrul municipalității New York, a recomandat-o pentru noul sistem obligatoriu de educație sexuală. Există posibilitatea lăsată părinților de „a-i retrage”, dar este foarte limitată și se referă doar la orele de contracepție și controlul nașterilor.

Analiștii pot să discute dacă ceea ce este obligatoriu este un efect sau o cauză adiacentă la sexualizarea copiilor noștri de la vârste fragede. Dar nimeni nu cred că poate nega în mod plauzibil că a-i învăța pe copiii de gimnaziu despre masturbarea reciprocă este o viziune „neutră” din punct de vedere moral. Ideea unei educații sexuale „neutră moral” a fost pulverizată cu mult timp în urmă. Consecința acestor ore este de a promova o anumită ideologie sexuală în rândul tinerilor, tot atât pe cât este de a le proteja sănătatea.

Dar dincolo de viziuni morale diferite, noua politică educațională atinge un subiect mai adânc: ar trebui statul să-i forțeze pe acei părinți, insuficient de bogați pentru a-și permite școli private, să-și trimită copiii la aceste ore unde ar învăța lucruri în contradicție cu valorile lor religioase și morale despre intimitate și comportament personal?

Atât liberalii cât și conservatorii ar trebui să spună nu. Astfel de politici încalcă drepturile părinților, indiferent dacă sunt musulmani, evrei, creștini, hinduși, budiști sau fără nicio religie. Pentru a înțelege de ce, trebuie să ne gândim cu atenție la relația părinte-copil cea care dă naștere la obligațiile pe care drepturile părinților le slujesc și le protejează. Ei sunt responsabili de aducerea pe lume a copiilor, de care sunt legați prin sânge și, în mod curent,  prin sentimente profunde.  Copiii sunt incapabili să-și dezvolte capacitățile lor umane de unii singuri, astfel că părinții au o obligație față de ei și de societate de a-i ajuta să devină maturi, ceea ce necesită nu doar îngrijirea lor fizică și sentimentală, dar și educarea lor intelectuală și morală.

Creșterea copiilor, în special în chestiunile morale și religioase, este foarte importantă și foarte personală. Chiar dacă părinții beneficiază și de ajutorul celorlalți, sarcina le aparține. Ei sunt primii responsabili de maturizarea intelectuală și morală a copiilor, așa încât, în cadrul anumitor limite, ei trebuie să fie liberi să-și educe copii, mai ales în problemele profunde, deoarece sunt cei mai buni judecători. Acesta este motivul pentru care drepturile părinților sunt atât de importante: oferă o zonă de suveranitate, un spațiu moral pentru îndeplinirea obligațiilor lor, conform conștiinței.

Dreptul părinților este mai degrabă ca dreptul de a-ți practica propria religie.

La fel ca și obligațiile parentale, obligațiile religioase sunt serioase și foarte personale. Din acest

Hollywood ezotericmotiv, în absența unor argumente solide, ar fi o încălcare gravă a drepturilor individuale dacă statul ar împiedica oamenii de a practica ceea ce ei consideră că sunt obligațiilor lor religioase. A-i supune pe copii la îndoctrinare în chestiuni foarte personale, împotriva conștiinței părinților, este ca și cum i-ai forța, de pildă, pe părinții copiilor musulmani să se împărtășească cu creștinii.

Într-adevăr, statul trebuie să-i protejeze pe copii de abuzuri și neglijență. La fel de adevărat este că statul are un interes legitim de a reduce sarcinile la adolescenți și limita înmulțirea bolilor cu transmitere sexuală. Dar nu este un abuz să încerci să protejezi inocența unui copil care nu este încă la vârsta adolescenței sau să-l înveți pe copil valorile conservatoare, în antiteză cu cele mai liberale. Nu este, de asemenea, greșit sau nerezonabil să limitezi puterea statului asupra a ceea ce pot învăța și gândi copii în ceea ce privește chestiunile sensibile de moralitate. Dimpotrivă, tocmai de asta este nevoie dacă părinții vor să-și îndeplinească obligațiile și să-și exercite drepturile lor legitime. Dacă nu se introduce o posibilitatea mai largă de a părăsi orele, noile politici ale municipalității New York vor continua să uzurpe autoritatea de drept (și recunoscută constituțional) a părinților. A transforma o oră într-o lecție obligatorie de catehism pentru o ideologie dubioasă reprezintă o încălcare gravă a drepturilor părintești, și fiecare cetățean indiferent de orientarea ideologică ar trebui să i se opună.

Traducere din engleză de la https://www.catholiceducation.org/en/education/catholic-contributions/does-sex-ed-undermine-parental-rights.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *