Înghețați de frica proceselor

Nu zăpada a fost cea care a paralizat o mare parte din Marea Britanie în ultimele zile. Avocații au fost cei responsabili. O mare tornadă de avocați s-a abătut asupra țării noastre cu mult timp în urmă, acoperind bunul simț sub un strat gros și litigios de vorbe fără rost.

Senzația mea este că am stat blocat fără rost o eternitate într-un tren imobil, că am fost forțat apoi să fac tot felul de manevre pentru a ajunge la serviciu patru ore mai târziu, iar totul din cauza terorii de procese. La un moment dat, în timp ce hoinăream prin sudul Angliei în vagoane care hurducăiau, mă întrebam dacă nu cumva voi fi nevoit să trec Canalul Mânecii ca să ajung la birou.

Am presupus că o bombă meteorologică neașteptată a fost cea care mi-a creat toate aceste probleme. Dar când am cercetat despre ce este vorba, am descoperit că, de fapt, doar câteva grămezi de zăpadă și gheață pe platforma stației Paddington din Londra au dus la închiderea pentru mai multe ore a sistemului feroviar Great Western Railway, creat de Islambard Kingdom Brunel.

Cum ar fi râs Brunel, acel inginer măreț, care nu putea vedea un obstacol fără să dorească să-l depășească!

Ulterior am verificat și mi s-a spus că în Central London nu fusese nicio ninsoare semnificativă cu o noapte în urmă.

Când le-am spus asta celor de la căile ferate, mi-au trimis o lungă precizare în care spuneau că s-au confruntat cu „condiții extreme” și au oferit următoarea scuză:

„Stația nu a fost închisă temporar din cauza zăpezii. A fost închisă temporar din cauza unei combinații de zăpadă, vânt puternic și temperaturi de îngheț care au creat pe platforme o pătură de gheață, ceea ce însemna riscuri inacceptabile pentru călători, în special pentru cei care coborau din trenuri.” Mi-au trimis poze care arătau câteva petece amărâte de zăpadă de parcă ar fi fost dovezi ale unei crize majore. Nu m-au convins. Cred că, de fapt, le era frică de procese.

Cât despre „condiții extreme” ce poate însemna acest lucru? Cei mai bătrâni dintre noi care își amintesc iarna devastatoare din 1962-1963 știu ce ravagii poate face aici vremea rece. A fost un viscol care a durat 36 de ore în toată țară. Tamisa a înghețat până într-acolo încât o mașină putea să traverseze apa la Oxford. Până și marea înghețase patru mile la Dunkirk și o milă la Herne Bay în Kent.  Zăpada a persistat fără întrerupere timp de două luni. În nordul Scoției temperaturile au ajuns la minus 19,4 grade.

Aceea a fost o criză. Aceasta nu este. Dar o frică teribilă de a nu fi dat în judecată s-a transformat într-o astfel de criză, ajutată de intoleranta și stupida Dogmă Verde care a închis și a demolat majoritatea centralelor noastre energetice pe bază de cărbune perfect funcționale, și ne-a adus foarte aproape de o criză energetică. Bucurați-vă că mai avem câteva centrale pe cărbune rămase căci altfel am fi avut câteva pene serioase săptămâna trecută.

Mulți s-au distrat pe seama directorului de școală care le-a spus elevilor săi să nu atingă zăpada. Dar eu îl înțeleg. Și-a motivat decizia susținând că îi este frică de avocați și le-a răspuns astfel reporterilor care îi aminteau de zilele lor de bulgăreală: „Voi nu ați trăit într-o societate în care primul lucru care se întâmplă este ca părintele să sune la o firmă de avocați pentru a intenta un proces iar eu sunt cel care devine responsabil.”

Are perfectă dreptate. Este forțat să fie un găgăuță de o frică rezonabilă de procese impusă de către asiguratori.

Sistemul național de sănătate este cvasi paralizat de despăgubiri în valoare de 1.5 miliarde de lire sterline pentru care nu își permite să lupte, din partea unor avocați cărora li se permite să-și facă reclamă în sălile de așteptare ale spitalelor.

Mi-aș dori doar ca mai mulți oameni să spună asta. A fost o schimbare legală stupidă și în mod predictibil dezastruoasă. Dacă închizi un întreg sistem feroviar doar pentru că cineva ar putea aluneca pe gheață și te poate da în judecată, înseamnă că în 25 de ani ne-am transformat dintr-o societate solidă în care riscurile erau asumate matur, într-o societate de plângăcioși, terorizată de un despotism al siguranței și al aversiunii față de risc.

Traducere din engleză de la http://hitchensblog.mailonsunday.co.uk/2018/03/britains-frozen-by-our-terror-of-ambulance-chasing-lawyers.html