Copiii nu vor deveni ca noi dacă-i tratăm ca egali

28/03/2018 | de Jennifer Breheny Wallace

Orice bunic îți va spune că familiile americane s-au schimbat dramatic față de vremurile în care „tații știau ce e cel mai bine”, mamele pregăteau cina fără să întrebe de preferințe, și nimeni nu-i întreba pe copii unde să meargă în vacanțe. Dar pe măsură ce viața de familie modernă arată mai degrabă ca întâlnirile dintr-un consiliu municipal mai degrabă decât mini-monarhiile din trecut, părinții trebuie să fie conștienți de puterea tot mai mare pe care o capătă copiii.

„Părinții moderni vor pentru copiii lor să se simtă incluși și împuterniciți, astfel că fiecare achiziție este acum o decizie familală”, spune strategul de brand Bill Goodwin. Într-o cercetare recentă realizată de National Retail Federation în rândul a peste 1000 de părinți cu copii născuți după 1995, 67% au afirmat că le cer opinia copiilor înainte de a face cumpărături de familie, iar 59% au spus că nu cumpăra ceva dacă nu este de acord și copilul.

Aceste achiziții pot fi importante. În urmă cu câțiva ani, un agent imobiliar din New York încerca să ajute o familie tânără să-și găsească un nou apartament. Au găsit unul dar afacerea s-a prăbușit deoarece fetița cuplului nu era de acord. Copilul avea șase ani.

Copiii și adolescenții influențează și adeseori domină timpul liber al familiei. În trecut, sfârșiturile de săptămână erau rezervate pentru a-i ajuta pe părinți în casă. Astăzi mulți părinți își petrec timpul liber ducându-i pe copii la fotbal sau așteptând ore în șir la turnee de șah.

„Suntem în mijlocul unuia din cele mai mari experimente sociale ale vremurilor noastre. Mai mult decât orice altă generație, noi încercăm să fim aproape de copii, să-i ascultăm și să le prețuim opiniile. Există multe avantaje dar este și o formă de parenting cu mult mai multe provocări”, spune psihologul Richard Weissbourd de la Harvard.

Sunt multe decizii unde părinții pot adopta proceduri democratice, cum ar fi alegerea unui restaurant. Dar când vine vorba de achiziții majore (o casă, de pildă) sau stabilirea priorităților familiei, înțelepciunea părinților ar trebui să precumpănească, spune psihologul. Când au îndoieli, părinții se pot întreba pe ei înșiși: Care este motivul pentru care îl las pe copilul meu să ia decizia sau să o influențeze?

„Există o mare diferență între  a fi apropiat de copilul tău și a fi cel mai bun prieten al său, iar unii părinții au mari dificultăți în a face această distincție”, spune Dr. Weissbourd.

Când părinții devin prea dependenți de copiii lor, acest lucru poate submina o parte importantă din dezvoltarea morală a copilului, ceea ce psihologii numesc „idealizare”, adică procesul prin care copilul îi pune pe părinți pe un piedestal, pentru o perioadă de timp, îi idealizează și internalizează valorile, morala și idealurile părinților.

„Copiii nu au niciun stimulent să se forțeze să devină ca noi dacă noi îi tratăm ca egali și le trimitem semnale prin care le spunem că deja sunt ca noi”, spune Dr. Weissbourd.

Copiii au nevoie să fie învățați să facă sacrificii și să nu presupună că alții le vor organiza viețile lor, ceea ce poate conduce la un sentiment de îndreptățire, afirmă psihologul.

(…)

Traducere din engleză de la https://www.wsj.com/articles/children-should-be-heard-but-only-so-much-1500650055

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *