Cinci oameni despre care nu ați știut că au lucrat pentru CIA

10/04/2018 | de James Corbett

Când te gândești la un agent CIA, îți vine în minte probabil un model de la Hollywood: un tip înalt, atletic, într-un costum negru cu ochelari de soare închiși, mergând de colo colo cu o mână pe pistol și cu cealaltă la dispozitivul din ureche. Dar este o imagine caraghioasă. Spionii sunt făcuți să se infiltreze, nu să iasă în evidență, iar cei mai buni spioni sunt cei la care te aștepți cel mai puțin să fie spioni. Așadar, pot să pun pariu că nu ați știut că acești oameni au lucrat în secret pentru CIA.

Julia Child

Spui Julia Child și probabil te gândești la „souffle” înainte să te gândești la „spion”. Dar te-ai înșela.

Julia McWilliams lucra în calitate de copywriter publicitar pentru un magazin de mobilă din New York, când atacul de la Pearl Harbor i-a schimbat viața. Dorind să ia parte la efortul de război, a aplicat pentru un post în cadrul Office of Strategic Services, precursorul CIA-ului de azi, unde a început să lucreze ca o cercetătoare adjunctă sub directa îndrumare a directorului OSS William „Sălbaticul Bill” Donovan.

De aici cariera sa a cunoscut mai multe etape surprinzătoare. A ajutat la dezvoltarea unui camuflaj pentru explozivii marini destinați submarinelor. A stat o perioadă în Ceylon unde a coordonat ca secund invazia Peninsulei Malay. A condus biroul OSS din China în timpul lunilor cruciale ale războiului din Pacific.

Și-a întâlnit soțul, Paul Child, tot în cadrul OSS, iar cei doi s-au căsătorit în 1946. El s-a alăturat US Information Agency și a fost trimis la Paris în 1948, unde Julia a studiat gastronomia franceză la una din cele mai renumite școli, Le Cordon Bleu. Iar restul este, cum se spune, istorie. Adică istoria oficială din care au fost extrase toate episoadele de spionaj. Rolul Juliei în OSS a rămas clasificat pentru mai bine de 50 de ani.

2 – Arthur Sulzberger

În calitate de publisher al The New York Times, Arthur Sulzberger Sr. a fost unul dintre cei mai influenți oameni din media începând din anii ‘60 și până la sfârșitul anilor ‘90. Și a muncit mână-n-mână cu CIA.

Legătura a fost dezvăluită prima oară de Ramparts Magazine în 1966, investigată de Congres la mijlocul anilor ‘70 și documentată în detaliu de Carl Bernstein în articolul său de referință din revista Rolling Stone „CIA și media”. În material, Bernstein îl identifică pe Sulzberger (alături de Henry Luce de la Time Inc., William Paley de la CBS și de la numeroase alte organizații mass media) ca lucrând direct și conștient cu CIA pentru a ajuta agenția să-și promoveze obiectivele propagandistice. Doar în anii ‘50 și ‘60 la New York Times lucrau 10 agenți CIA.

Strategia CIA de a infiltra media de știri a primit numele de cod „Operațiunea Mockingbird” și a inclus tot ce mișcă de la New York Times-ul lui Sulzberger la CBS (Paley)  la Associated Press, Newsweek, Reuters și chiar Louisville Courier-Journal. Operațiunea s-a încheiat formal în februarie 1976 când directorul de atunci, George H.W. Bush, a anunțat o nouă politică, promițând că CIA nu va mai infiltra nicio agenție de știri americană, ziar, radio, rețea de televiziune sau jurnalist. Iar noi toți știm că CIA nu ar minți cu privire la așa ceva, nu?

3 – Jackson Pollock

Ați avut vreodată senzația că arta modernă poate exista doar pentru că este finanțată de CIA într-o conspirația amplă pentru a bulversa și dezorienta oamenii? Pentru că dacă ați avut această senzație, aveți absolută dreptate.

Cel puțin aceasta a fost situația pentru o mare parte din anii ‘50 și ‘60 În 1950, Tom Brade a pus bazele în cadrul CIA a Diviziei de Organizații Internaționale cu scopul precis de a finanța diverse momente artistice cum ar fi turneul Orchestrei Simfonice Boston, filmul de animație Ferma Animalelor, după cartea lui George Orwell (completată cu un final schimbat care să-l facă mai ușor de digerat pentru scopurile de propagandă americane.) După cum știm astăzi (datorită mărturiei din 1995 a fostului ofițer Donald Jameson) au finanțat și pictori expresioniști abstracți, de la Jackson Pollock la Mark Rothko și Willem de Kooning.

Deci, de ce ar fi interesată CIA să promoveze un artist care răstoarnă cutiile cu vopsea și le lasă se scurgă la întâmplare pe pânză? Explicația oficială este că făcea parte dintr-un plan viclean de a-i convinge pe sovietici de palpitanta creativitate americană… Sau ceva pe acolo. Lăsând la o parte că probabil i-a făcut pe rusnaci să ridice din sprânceană sau să râdă de prostia americană, trebuie să ne întrebăm care a fost scopul real al programului.  Când afli însă că alte mișcări contra-culturale din aceeași perioadă erau finanțate de Agenție, pare că programul era țintit mai degrabă spre demoralizarea Americii decât în a obține victorii culturale în Războiul Rece.

4 – Ken Kesey

Că tot veni vorba de mișcări culturale finanțate de CIA, cultura drogurilor din anii ‘60 se pare că a fost sprijinită de serviciul secret iubit de toată lumea.

În anul 1959, Ken Kesey, Alan Ginsberg și alți 140 de tineri și tinere s-au oferit voluntari într-un experiment desfășurat la Universitatea Stanford. Experimentul, condus de doi cercetători care lucrau în secret pentru CIA, presupunea administrarea unor doze de LSD unor subiecți care nu mai încercaseră până atunci așa ceva. Cinci ani mai târziu, Kesey era „Captain Flag” al „Merry Panksters” luându-și a lor Electric Kool-Aid Acid Test de-a lungul țării, în timp ce Ginsberg conducea ofensiva culturală alături de un alt presupus agent CIA, Timothy Leary.

Dar Kesey și Ginsbers nu au fost singurii idoli ai contraculturii din anii ‘60 aflați sub influența CIA. Printre cei confirmați oficiali ca agenți ai CIA se afla și lidera feministă Gloria Steinem. Până și cercetările lui Gordon Wasson legate de ciupercile magice (cărora le-a făcut reclamă asociatul CIA Henry Luce în revista Life) au fost finanțate de CIA ca parte a programului de control al minții MKUltra.

5 – Ahmed Wali Karzai

În anul 2013, președintele de atunci al Afganistanului, Hamid Karzei,  a recunoscut că a primit de la CIA genți cu bani, direct în biroul său, ca parte a unei campanii în desfășurare de a controla guvernul afgan. Dar dacă vă gândiți că a mitui președintele unei țări străine nu este o mare scofală, atunci ce veți spune de asta: în anul 2009 a ieșit la iveală că CIA îl mituia fără ocolișuri pe fratele său care era traficant de droguri.

Ahmed Wali Karzai, fratele președintelui Hamid Karzai, era un politician puternic din provincia Kandahar, care trăia ca orice alt despot militar din această țară devastată de război. Adică, se folosea de poziția sa în guvern pentru a-și proteja afacerea. Și vreți să ghiciți care era acea afacere? Dacă răspunsul este heroină și opiu, atunci ați răspuns corect.

Deci da, CIA îl mituia pe față pe președintele unei țări străine, dar și pe fratele său traficant de droguri!  Dată fiind lunga istorie a implicării CIA în traficul de droguri, de la Air America, la participarea în afacerea Iran-Contra, asocierea cu Pablo Escobar și multe alte povești asemănătoare, se mai miră oare cineva?

Concluzie

Lista de mai sus atinge, desigur, doar suprafața activităților CIA, dar ar trebui să fie suficient pentru a vă pune pe gânduri. Nu toți agenți, operativii, asociații și idioții utili ai CIA arată ca Jason Bourne sau Jack Ryan.

Dar toate astea sunt istorie acum. Întrebarea cu adevărat interesantă este cine lucrează pentru CIA în prezent?

Traducere din engleză de la https://www.corbettreport.com/5-people-you-wont-believe-worked-for-the-cia/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *