Războiul Hollywoodului contra Sudului

14/04/2018 | de Franklin Harris

Nu e vreo surpriză când încă un film de la Hollywood demonizează Sudul ca nimic altceva decât un cuib de ignoranță, sărăcie și bigotism. În linii mari, Holywoodul continuă să promoveze ideea că fostele state confederate sunt blocate în timp, undeva între 1865 și 1968.

Câte filme știți din ultimii 20 de ani, a căror acțiune se desfășoară în Sud și care nu au drept subiect principal relațiile rasiale? Până și un film excelent ca „O brother, where art thou?” de Joel și Ethan Coen, nu se poate abține să nu introducă Klan-ul, deși, îmbucurător, frații Coen leagă Klan-ul de „reformatorii” epocii progresiviste.

Totuși, e o surpriză să vezi că un ziar mainstream a observat miopia antisudistă a Hollywoodului. În ediția din 8 februarie a USA Today, scriitorul Scott Bowles abordează subiectul foarte tranșant.

Bowles îl citează pe Marc Smirnoff, editorul revistei Oxford American, care remarcă în mod corect că Sudul este ultima țintă pentru stereotipuri negative. Poți să-i jignești pe sudiști fără probleme, în timp ce toți ceilalți sunt exceptați.

„Dacă marile studiouri de film ar prezenta grupurile etnice așa, simbolul Hollywoodului ar lua foc”, a declarat Smirnoff.

Bănuiesc că Hollywoodul trebuie să fie fericit că noi sudiștii am învățat să ne controlăm față de vremurile secesioniștilor („fire-eaters”) și a dezbaterii Sumner-Brooks.

Producătorul independent Gary Hawkins merge mai departe, afirmând că Hollywoodul vede Sudul ca „un loc străin, înfricoșător și distractiv, ușor de demonizat…în scopuri dramatice.”

Ultimul atac aparține filmului nominalizat la Oscar „Monster s Ball” cu Halle Berry și Billy Bob Thornton.

Povestea centrală a filmului este o relație amoroasă interrasială. Subiectul ar fi controverstat indiferent unde ar fi plasat în America (vezi de pildă filmul lui Spike Lee, „Febra junglei”). În cazul de față, totuși, este doar o scuză pentru a mătura pe jos cu bigoții sudiși, direct din distribuția rolurilor.

Peter Boyle, care în film joacă rolul tatălui lui Thornton, întruchipează încarnarea tipică a rasistului redneck.

Toate acestea însă nu se potrivesc cu faptele istorice. Din anii 60, relațiile rasiale în Sud au fost mult mai bune decât în Nord. Chiar și în cea mai neagră perioadă a mișcării pentru Drepturile Civile, Sudul nu a cunoscut revolte care să se compare cu cele din Los Angeles, Detroit sau Chicago, după cum afirmă Richard Lawson. (Dar sudiștii știu deja asta)

Când așa numitele organizații pentru Drepturi Civile nu au altceva mai bun de făcut decât să atace monumentele confederate, îți dai seama că nu mai există probleme rasiale reale în Sud. Dar asta nu contează la Hollywood.

Uneori, chiar și într-un film a cărui acțiune nu se petrece în Sud, băieții cei răi sunt sudiști.

Acțiunea filmului științifico-fantastic „Al cincilea element” se desfășoară în viitorul îndepărtat. Mai îndepărtat de Sud de atât nu se poate. Dar ticălosul pricipal, interpretat de Gary Oldman, are un accent sudist pe care l-ar invidia și Fannie Flagg.

Apoi este filmul lui Quentin Tarantino „Pulp Fiction”, care se desfășoară în California. Ca orice poveste bună cu ucigași, filmul abundă în personaje dezgustătoare. Dar când Tarantino vrea să arate pe cineva cu totul detestabil se oprește la o gașcă de rednecși sudiști. Ca să nu existe vreun dubiu, sudiștii dețin un magazin de arme unde afișează mândri un steag de luptă confederat. Și când mă gândesc că Los Angelesul abundă în magazine de arme cu steaguri confederate…

Când un regizor surprinde corect Sudul, trebuie să-și ceară scuze.

Filmul lui Ang Lee „Ride with the Devil”, este o poveste impunătoare a violenței din Războiul Civil. Este obiectivă față de ambele părți și conține un discurs superb în care un sudist explică de ce Sudul va pierde războiul. (În esență pentru că impulsul puritanic al Nordului de a „îmbunătăți” lumea, fără să țină seama de ceea ce cred cei care urmează a fi „îmbunătățiți” nu se compară cu dorința Sudului de a fi lăsat în pace.)

În interviurile apărute după apariția filmului, Lee a trebuit să se apare în fața acuzațiilor că face Sudul romantic.
Trebuie să notez aici că a foste nevoie de un regizor născut în Taiwan pentru a face dreptate Sudului. Poate că Lee vede o simetrie în relațiile țării natele cu China. Sau poate că l-a ajutat faptul de a nu fi trecut prin școlile publice americane.

În încheiere Bowles îl citează pe actorul Robert Duvall: „Dacă vrei să faci un film despre adevăratul Sud, nu aș angaja un regizor de la nord de linia Mason-Dixon.”

Traducere din engleză de la https://www.lewrockwell.com/2002/02/franklin-harris/hollywoods-war-against-the-south/g

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *