Secretul unei familii unite

20/04/2018 | de Annie Holmquist

Nu e vreum mare secret că cititul este extrem de important. Cât timp doar o treime dintre școlarii americani pot citi la un nivel comptent, e clar un școlar care nu doar citește, ci și înțelege o carte, are un avantaj clar față de colegii săi.

Din acest motiv, mulți părinți preocupați au urmat predica din 1862 a lui Henry Ward Beecher și ii-au înconjurat pe copiii lor cu cărți.

„Niciun om nu are dreptul să-și crească copiii fără să-i înconjoare de cărți, dacă are mijloacele de a le cumpăra. Face un deserviciu familiei sale. Îi înșală! Copiii învață să citească în prezența cărților. Dragostea de cunoaștere vine din citit și se dezvoltă pe baza lui. Și dragostea de cunoaștere, într-o minte tânără, este aproape o pavăză împotriva freamătului inferior al patimilor și viciilor.”

Dar, deși este un început minunat să-i înconjori pe copii cu cărți, cu toții știm că dragostea de cărți nu se difuzează prin osmoză. Cărțile trebuie mai întâi să fie ingerate și apoi digerate pentru a produce elevi care sunt gânditori multilaterali.

În noua carte, The Read-Aloud Family: Making Meaningful and Lasting Connections with Your Kidsscriitoarea Sarah Mackenzie explică cum pot părinții să faciliteze acest proces. Încă din titlu îți poți da seama că autoarea este o mare avocată a cititului cu voce tare în familie.

Există beneficii evidente ale unui astfel de proces, incluzând abilitatea de a-i familiaiza pe copii cu un vocabular avansat, dar și oportunitatea de a discuta idei.

Dar Mackenzie a descoperit și un alt motiv, adesea neglijat, al cititului cu voce tare în familie: încurajează o cultură comună.

Un exemplu din propria familie subliniază exemplar acest punct. După cum povestește, familia sa tocmai se întorsese dintr-o vacanță, casa era un haos și toată lumea era nervoasă, gata să sară unul la gâtul celuilalt. Fiul său era, în special, agitiat, găsindu-și plăcerea în a le chinui pe surorile sale mai mari prin invadarea camerelor lor.

„Exasperată, am trântit teancul de plicuri pe care le sortam pe haosul de lucruri de pe tejghea. În timp ce făceam asta, mi-a sărit în ochi ultima carte citită cu voce tare împreună – „On the Edge of the Dar Sea of Darness”, prima carte din Wingfeather Saga, de Andrew Peterson.  M-am uitat la ea pentru o clipă și o idee a început să-mi încolțească rapid în minte.

”Mamă!” Audrey stătea în fața mea, cu mâinile în șolduri. „Serios acum. Spune-i să ÎNCETEZE să intre în CAMERA noastră!” Drew, care are nouă ani, s-a oprit când mi-a văzut fața. „Drew”, i-am spus, folosind pimele cuvinte care mi-au venit în minte,„ Nu fi un thwap” (o creatură fantastică din romanul lui Andrew Peterson – n.trad.) Un moment de tăcere s-a așternut peste cameră. Apoi, au izbucnit explozii de râs. Până și fetele, nervoase cu câteva momente înainte, s-au relaxat și au chicotit. Cu aceste patru simple cuvinte, am fost transportați într-o cabană deasupra cretelor din Aerwiar, uitându-ne cum Podo Helmer îi urmărește pe pisălogii și neastâmpărații thwaps ca să nu se furișeze în grădina lui.”

Mackenzie merge mai departe și se compară cu profesorul lui Charlie Brown. De multe ori, instrucțiunile sale către copii sunt recepeționate cu celebrul „Da, da, da!” care iese din difuzor. Vocale, dar căzând asupra unor urechi surde.

Cu toate acestea, cultura comună a povestirilor citite împreună schimbă lucrurile. Le dă familiilor un interes comun, o limbă comună și comuniunea glumelor private. Iar asta creează armonie și apropiere familială. După cum își amintește Mackenzie: „Atunci, povestirea ne-a salvat. A spart monotonia și frustrarea. Ne-a dat gluma noastră. Dintr-odată, viața s-a simțit mai ușoară. Chiar și în mijlocul unui conflict, ne-am simțit mult mai legați unii de alții decât am fost cu câteva clipe înainte.”

Familiile de azi sunt trase în atât de multe direcții diferite. Familiile înțelepte își dau seama de asta și fac tot ce pot ca să găsească timp pentru ceilalți prin mese în familie și alte activități. Dar, în pofida acestor eforturi, este încă foarte ușor pentru părinți și copii să alunece spre telefoane și alte distracții, pur și simplu pentru că nu au o legătură care să-i țină împreună. Cititul împreună, cu voce tare, poate remedia acest neajuns.

Când a fost ultima oară când ați citit o carte împreună cu copiii voștri?

Traducere din engleză de la http://www.intellectualtakeout.org/article/secret-building-close-family

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *