Căsătoria homosexuală și constituția

07/06/2018 | de Joseph Sobran

„Conform definiției, cetățeanul ideal al Statului Modern trebuie să fie liber în judecățile sale asupra moralei, în orice privință trebuie să ajungă la concluzii doar pe baza judecății sale private, dar trebuie să accepte coerciția oricărei legi,  indiferent când a fost decisă de o majoritate de astfel de cetățeni”, scria Hillaire Belloc

Asta cam lămurește lucrurile. Statul Modern, numit astăzi Democrație, nu are principii morale, dar noi avem obligația să i ne supunem. De ce? Domnia majorității, știi.

Dar uneori curțile de judecată trec peste decizia majorității, în care caz avem datoria să ne supunem curților. De ce? Constituția, știi. Dar o majoritate suficient de largă poate schimba Constituția. Dar la fel o pot face și curțile, pentru că este un Document Viu. Devine amețitor.

Ceea ce ne aduce cu discuția la căsătoriile homosexuale. Nimeni nu a auzit de ce așa ceva în urmă cu zece ani – sodomiții antici nu erau atât de nebuni încât să se gândească la asta – dar acum e un subiect fierbinte și unii spun că este protejată de Constituție, deși Părinții Fondatori nu s-au gândit vreodată de un asemenea lucru.
Nici măcar Earl Warrent, William O. Douglas sau Harry Blackman nu s-au gândit vreodată de ea, deși sunt sigur că fețele lor s-ar fi luminat dacă s-ar fi gândit. Tipii ăștia știau să recunoască o oportunitate strălucită pentru Documentul Viu când vedeau una.

Dar Thomas Jefferson, dacă ar mai fi fost azi printre noi, le-ar fi stricat distracția în chestiunea căsătoriilor homosexuale. Credea că sodomiții ar trebui castrați. Și țineți cont că a fost un mare liberal pentru vremurile acelea. Nu putem decât să ghicim ce i-ar fi făcut lui Rosie O’Donnell.

A existat cel puțin un exemplu de căsătorie homosexuală în epoca antică. Împăratul Nero s-a căsătorit cu un băiat, dar numai după ce l-a castrat. Acesta s-ar putea să fie un mit conceput de dușmanii săi, potrivit unei noi biografii, și în orice caz nu s-ar putea încadra la căsătoria homosexuală în accepțiunea de azi.
Cazurile limită sunt o bază precară pentru reguli generale, chiar și în San Francisco. Dar sugerează că Nero în felul său avea suficient respect pentru instituția căsătoriei astfel încât să nu încerce o căsătorie homosexuală obișnuită. Depinde cum privești, bănuiesc.

Din moment ce nu mai picăm de acord asupra a ceea ce înseamnă „a fi”, fără să mai vorbim de sex, nu e de mirare că  nu ne mai înțelegem cu privire la ce înseamnă căsătorie. Alice Roosevelt Longworth a spus odată că Thomas Dewey arăta ca un mire pe tortul de nuntă, o butadă excepțională la vremea ei, deși astăzi replica evidentă ar fi „care dintre miri?” Christopher Hitchens este în favoarea căsătoriilor homosexuale nu doar pentru că se armonizează cu ura față de Maica Tereza și Mel Gibson, dar și pentru că el și soția sa, care este o femeie, locuiesc pe același palier cu acest foarte, foarte drăguț cuplul de gay și dacă ăsta nu e un motiv suficient să schimbăm o instituție venerabilă atunci nu știu care ar putea fi altul.

Între timp, un procuror dintr-unul din statele de pe coastă (mi-a scăpat care) a afirmat că nu îl va urmări pe un primar care efectuează ceremonii ilegale de nuntă până când procurorul general al statului nu va decide asupra acestei probleme constituționale. Cam asta se întâmplă cu constituțiile. Nu știi niciodată ce înseamnă până când altcineva decide pentru tine. La urma urmei, sunt documente vii. Imprevizibile.

Sondajele de opinie sunt categoric împotriva căsătoriilor homosexuale, dar tocmai de asta avem nevoie de Constituție. La urma urmelor, dacă majoritatea ar fi suverană, Al Gore ar fi câștigat alegerile din 2000, dar stai! Oamenii care susțin ca mariajul homosexual să fie impus prin intermediul curților de judecată sunt aceiași oameni care insistă că Al Gore este președintele nostru legitim dar a fost furat de Curtea Supremă! Cum spuneam devine, amețitor.

Cum ar fi arătat o administrație Gore? Dacă sunteți curioși, puteți vota pentru John Kerry.  Personal, nu-mi doresc să am asta pe conștiință dintr-o mulțime de motive. Dar în chestiunea de față, Kerry se opune căsătoriilor homosexuale, dar se opune și unui amendament constituțional care ar interzice-o, probabil pentru că știe o mulțime de cupluri gay foarte, foarte drăguțe, dar și pentru că el crede cu îndârjire în al Zecelea Amendament, care lasă problemele de segregare rasială în custodia statelor. În calitate de liberal, Kerry se opune personal segregării rasiale, dar nu vrea să-și impună viziunea asupra altora.
Hei, asta e America!

Traducere din engleză de la http://www.sobran.com/columns/2004/040304.shtml

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *