Cât de periculoasă este suprapopularea?

12/07/2018 | de Patience Griswold

Trăiască Ziua Populației Lumii! Pe 11 iulie 1987, Națiunile Unite au decis „să sărbătorească” nașterea persoanei cu numărul cinci miliarde pentru a atrage atenția asupra fenomenului suprapopulării. De atunci, această zi a fost rezervată pentru îngrijorările legate de această problemă.

Oamenii au fost preocupați de creșterea populației încă de pe vremea lui Tertullian. Apogeul a fost atins în anul 1789 cu Thomas Malthus în opinia căruia creșterea populației urma să depășească creșterea producției, până la punctul în care omenirea ajungea la stadiul de subzistență. În acel moment creșterea populației urma să fie ținută în frâu de foamete, război și boală. În pofida multor ani de avertizări apocaliptice, predicțiile de suprapopulare catastrofică nu s-au materializat. Poate că a venit timpul să ne întrebăm cât de legitime sunt aceste îngrijorări.

Ne aflăm oare în riscul de a ne suprapopula până la punctul de distrugere?

În mare parte a lumii, îngrijorările merg în direcția opusă. Populația lumii este estimată să atingă 10 miliarde până în anul 2055, dar rata de creștere a scăzut în ultimii 50 de ani și este de așteptat să o facă în continuare. În același timp, multe țări din jurul lumii, de la Iran la Italia, la Japonia și acum Statele Uite, au experimentat în ultimii ani rate de creștere a populației în scădere până într-acolo încât natalitatea se află sub pragul de înlocuire naturală a populației. Și nu doar țările bogate au rate sub acest prag de înlocuire. Multe dintre țările în curs de dezvoltare trec prin aceleași probleme. Ce se întâmplă?

Anul trecut, Statele Unite au avut cea mai scăzută natalitate din ultimii 30 de ani. Milenialii au mai puțini copii decât orice generație dinaintea lor. În timp ce acești tineri aduc o mulțime de explicații pentru a amâna întemeierea unei familii, sau preferă să nu aibă copii deloc, motivând siguranța financiară, absența unui partener, dorința de timp liber, este important de amintit că 34% dintre ei menționează îngrijorările legate de suprapopulare și schimbările climatice ca argumente împotriva întemeierii unei familii.

Sunt aceste îngrijorări întemeiate? Ar trebui să fim preocupați dacă pământul ne poate susține? FEE.org  arăta în 1990 că „suprapopularea” este un concept relativ – trebuie pus în comparație cu altceva. Pământul poate fi suprapopulat dacă populația depășește hrana disponibilă, resursele și spațiul. Erle C. Ellis argumentează că acest lucru nu se va întâmpla deoarece în decursul întregii istorii oamenii au modificat și transformat ecosistemele pentru a susține populații mai numeroase decât ecosistemele „naturale”. „Asta facem și asta am făcut întotdeauna. Posibilitățile planetei noastre de a ne susține provin din capacitățile sistemelor noastre sociale și ale tehnologiilor mai mult decât din orice constrângeri de mediu”, scrie Ellis.

De asemenea, economistul specializat în probleme de agricultură, Lyman Stone afirmă că ar fi relativ ușor să ne adaptăm rezervele de hrană la o populație mai mare. Ca răspuns la amenințarea încălzirii globale, el arată că o rată a fertilității mai mică nu ar micșora semnificativ emisiile. De fapt, susține Stone, ratele de fertilitate mai mici ar putea duce la un consum mai mare și la o productivitate pe măsură. Un cuplu fără copii ar putea fi mult mai tentat să călătorească în vacanță, crescând emisiile de CO2 și având cel puțin același impact, dacă nu mai mare, asupra mediului.

Dacă suprapopularea nu este catastrofa iminentă care ni se spune că va fi, ar trebuie să ne gândim dacă natalitatea în scădere nu are consecințe negative. În Statele Unite se estimează că până în anul 2035 pensionarii vor depăși ca număr copiii pentru prima dată în istoria țării. Acest fenomen nu se limitează nicidecum doar la SUA.  Problema este că pe măsură ce vechea generație părăsește câmpul muncii există din ce în ce mai puțini muncitori tineri care să-i înlocuiască. Rate continue de subînlocuire demografică duc la încetinire și stagnare economică. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că aceste tendințe demografice sunt dificil de inversat și un număr din ce în ce mai mare de țări se uită cum natalitatea lor scade sub rata de înlocuire.

Dacă obiectivul este sustenabilitatea, cum poate contribui la aceasta reducerea populației?

Traducere din engleză de la intellectualtakeout.org.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *