Grija de sine îi transformă pe oameni în bebeluși

07/08/2018 | de Reilly Smethurst

 O fantomă aduce alinare Americii – fantoma grijii de sine..

În aprilie 2015, cea mai vândută carte pe Amazon, în Statele Unite, nu a fost câștigătoarea vreunui premiu Booker sau Pulitzer. Nu a fost nici măcar un roman; cea mai vândută carte a fost o carte de colorat pentru adulți, creată de Johanna Basford. În august 2015, Asociația Americană pentru Terapie prin Artă (American Art Therapy Association) a încurajat în mod public „folosirea cărților de colorat pentru relaxare și auto-îngrijire”.

În același an, Michelle Joni Lapidos și Candice Kilpatrick au deschis o grădiniță pentru adulți în New York, în vreme ce niște antreprenori din Noua Scoție s-au gândit la o afacere prin care clienții erau puși în bazine care le ofereau iluzia pântecului matern și le blocau temporar sistemul senzorial.  Afacerea a atins 176% din ținta de finanțare pe Indiegogo. În același timp, polemicile legate de auto-protecția studenților din universități au dominat media mainstream.

Într-un articol publicat, în 2015, în „New York Times” și intitulat „In College and Hiding from Scary Ideas” (La facultate, dar departe de idei înfricoșătoare ), jurnalista Judith Shulevitz a descris un spațiu ferit din Universitatea Brown care le oferă studenților „prăjiturele, cărți de colorate, baloane, plastilină, muzică liniștitoare, perne, pături și un film cu cățeluși care se zbenguie”. Câteva luni mai târziu a apărut, în „The Atlantic”, articolul „The Coddling of the American Mind” (Cocoloșirea minții americane)

În noiembrie 2016, o grupare internațională de gameri a organizat o adunare pentru grija de sine – un eveniment cu și despre jocuri, aplicații, benzi animate despre auto-îngrijire. Desfășurătorul includea un așa numit „Self-love hotel” (hotelul iubirii de sine, descris ca un simulator despre cum să ieși cu tine însuți / însăți la o întâlnire) , programul „Dancing With Myself” (cu sloganul: „Ieși cu tine la o întâlnire”), și un softwere Twitter dedicat grijii de sine. În martie 2017, evenimentul a fost popularizat de New Yorker în articolul „The Politics of Conspicuous Self-Care”. Tot în 2017 a apărut „oul de jad”, un dispozitiv care se introduce în vagin pentru „auto-iubire și desfătare” (Oul de jad a fost pus la vânzare, în exclusivitate pentru brand-ul Goop, al actriței Gwyneth Paltrow, pentru doar 66 de dolari).

Încrederea în ceilalți; iubirea pentru necunoscut; curiozitatea față de Alteritatea profundă a științei; arta care nu poate fi redusă la corpul uman-animal, la senzații sau opinii … concepțiile mainstream ale anului 2017 sunt atât de absurde încât este greu să vorbești serios despre ele fără să fii catalogat ca țăcănit sau fumat.

În 1994, criticul britanic John Gray a imaginat un viitor sumbru pentru democrațiile liberale care pun preț pe grija de sine și pe alegerea consumatorului în detrimentul temelor filozofice clasice. „Într-o lume fără artă, știință, prietenie sau iubire”, a scris Gray, „într-o societate fără o cultură publică profundă și bogată, alegerea independentă va fi copleșită și aproape fără valoare, dacă, într-adevăr, există această posibilitate” . Câțiva ani mai târziu, Lars Von Trier, un regizor scandinav, a parodiat grija de sine și auto-împlinirea în filmul inspirat intitulat „Idioterne” (Idioții). Filmul lui Von Trier descrie o comunitate mică, separată de societatea convențională, bazată pe „spasme”. Pentru a se simți bine și pentru a-și descoperi așa-numitul „eu” real, membrii comunității se comportă ca și cum ar fi retardați mintal.

Ceva ce îți aparține în mod autentic doar ție (și nimănui altcuiva), ceva ce este absolut indescifrabil pentru alții, intimitatea prin excelență – acesta este înțelesul idioțeniei. Și, într-adevăr, cuvântul „idiot” derivă din „idios” – „propriu, privat”

Atacul lui Von Trier nu ocolește idioțenia, ci o încurajează ca pe un ideal straniu, progresiv / regresiv. „În Epoca de Piatră, toți idioții mureau. Nu trebuie să fie la fel astăzi”, explică ideologul principal al comunității. „A fi idiot este un lux, dar și un pas înainte. Idioții sunt oamenii viitorului”. Predicția lui Gray este în consonanță cu  perspectiva idioților: viitorul democrației liberale este mai multă grijă de sine, mai multă idioțenie.

Sfântul Augustin a asociat idioțenia cu o auto-confirmare ostentativă. În „Confesiunile” sale, Sf. Augustin vorbește despre sine în tinerețe ca despre „un prizonier care încearcă să simuleze o libertate chinuită”. Fantoma care alină America este aceea care l-a bântuit și pe tânărul Augustin – libertatea de a te bucura pe propriul vid, susținut, în mod ironic, de propria infirmitate.

Traducere din engleză de la americanconservative.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *