Simpatia pentru băutori

29/08/2018 | de Theodore Dalrymple

Un editorial din 10 iulie apărut în British Medical Journal prezintă o confuzie morală tipică pentru vremurile noastre. Autorul ia în discuție problema dacă alcoolicii ar trebui să primească un transplant de ficat atunci când ficatul lor cedează. Este o risipă de timp, muncă și bani? E o temă controversată, observă autorii, deoarece unii oameni cred că boala ficatului cauzată de alcoolism este auto-produsă și ca urmare suferinzii nu merită un transplant.

Dar autorii neagă că boala ficatului cauzată de alcoolism este auto-produsă. La urma urmelor, argumentează ei, „există influențe genetice și de mediu clare”. Și  merg mai departe susținând că alcoolici care primesc un ficat nou în general se opresc din băut.  Mai puțin de 10% dintre astfel de pacienți beau mai moderat, doar 5% dintre transplanturi eșuează din cauza reluării băuturii, iar rata de abstinență a alcoolicilor care au urmat un transplant este de aproape șase ori mai mare decât cea a alcoolicilor care au urmat un „tratament” convențional.

Astfel, chiar propriile lor informații dovedesc că, în pofida ideilor primite legate de dependență, alcoolicii își pot controla obiceiurile, dacă motivele – inclusiv frica – sunt suficient de puternice (cu ecxepția cazului în care transplantul de ficat exercită un efect psihologic neștiut până acum prin care scade apetitul pentru alcool). Spaima și experiența spitalului stimulează seriozitatea. Problema alcoolismului, cu alte cuvinte, se află în domeniul psihologic, spiritual și moral. Deși mediul poate exercita o influență, spre deosebire de o forță impersonală cum este gravitatea, oamenii au libertatea de a-i rezista.

Dacă boala ficatului alcoolic este auto-produsă, după cum argumentează autorii, de ce sunt atât de neliniștiți să conteste evidența? Cred că se simt obligați să îi scape pe suferinzii de ciroză alcoolică de acuzația de auto-vătămare, deoarece, potrivit sensibilității noastre moderne, doar victimele merită o simpatie totală, în fapt o simpatie infinită.

Toți ceilalți pot – și trebuie – să se ducă la naiba. Dar din moment ce ar fi prea dur a trimite atâția oameni într-acolo, trebuie să pretindem că aproape toată lumea este o victimă.

Este posibil, totuși, să privim întreaga problemă dintr-un punct de vedere diferit. Da, boala ficatului cauzată de alcoolism este auto-produsă: dar omul este o ființă căzută și nimeni nu are păcatele sale. Dacă un om și-a făcut rău sieși sau altora, acesta nu reprezintă un motiv pentru a-i retrage toată bunăvoința – ceea ce ar fi într-adevăr o terapie dură. Ca urmare, nu rezultă că un om vinovat de a o astfel de acuzație nu merită niciun fel de ajutor. Mai mult, seriozitatea post-transplant a alcoolicilor sugerează să revenirea este posibilă, că un om se poate schimba. Această perspectivă este mai încurajatoare și se potrivește mai bine cu faptele, decât cea care vede omul ca o victimă a „influențelor genetice și de mediu”.

Pe scurt, viziunea tradițional religioasă este din multe puncte de vedere mai exactă decât cea presupus științifică, secularistă. Și o spun în calitate de secularist.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *