Problema sud-africană

05/09/2018 | de Walter WIlliams

Africa de Sud a devenit subiect de știri datorită  ieșirilor pe Tweeter ale președintelui Donald Trump care l-a însărcinat pe secretarul său de stat „să studieze cu atenție” problema confiscărilor de pământ aparținând fermierilor albi din Africa de Sud.

Pe la începutul anului, o moțiune în favoarea rechiziționării de pământ a fost introdusă de liderul opoziției radical marxiste, Julius Malema, fiind votată de Parlamentul sud-african cu 241 de voturi pentru și 83 împotrivă. Malema este un susținător înveterat la confiscărilor de pământ, fără niciun fel de compensație. În anul 2016 el le-a transmis susținătorilor săi că „nu îi cheamă să-i măcelărească pe albi – cel puțin nu acum”. Ideea rechiziționării pământurilor este exprimată și de Lindsay Maasdorp, purtătorul de cuvânt al organizației„Negri Întâi, Pământul Întâi”, care justifică astfel de acțiuni de confiscare a terenului din Africa de Sud. „Vom lua înapoi pământul prin orice mijloace necesare”. Confiscarea pământului a fost un punct important în platforma noului președinte, Cyril Ramaphosa.

Am vizitat Africa de Sud de mai multe ori, în 1979, 1980 și 1992. În 1980 am stat trei luni și am ținut conferințe la aproape toate universitățile sud-africane. Vizita din 1992, la doi ani după ce s-a sfârșit apartheidul și cu doi ani înainte de alegerile democratice, a inclus conferințe pe marginea cărții mele „Războiul Africii de Sud împotriva capitalismului”. În timpul fiecărei vizite, recomandarea mea pentru sud-africani, în special sud-africanii negri, era ca principala sarcină ce ar trebui să îi preocupe să fie alegerea sistemului care va înlocui apartheidul și nu doar eliminarea acestuia.

Este o problemă importantă. William Hutt, fost profesor la Universitatea din Cape Town, care era împotriva apartheidului, a scris în cartea sa din 1964, intitulată „The Economics of the Colour Bar”, că una din tragediile cele mai mari ale condiției umane este că aceia care au fost victimele nedreptății sau opresiunii „pot fi adesea în situația de a face nedreptăți similare altor rase”. În anul 2001, Andrew Kenny a scris un articol cu titlul „Negrii nu sunt animale, dar așa îi tratează liberalii”. Kenny s-a întrebat dacă Africa de Sud este hărăzită să urmeze drumul spre derizoriu al celorlalte țări africane. Kenny a răspuns negativ, dar nu era foarte optimist din cauza experienței din alte părți ale Africii sub-sahariene. A susținut că africanilor obișnuiți le era mai bine în colonialism. Stăpânii colonialiști nu au comis nimic asemănător crimelor și genocidului din țări conduse de negri ca Ruwanda, Burundi, Uganda, Nigeria, Mozambic, Somalia și multe alte țări, unde milioane de negri au fost uciși cu bestialitate, inclusiv ciopârțiți, fierți în ulei, incendiați și dezmembrați. Potrivit lui Kenny, stângiștii de pe întreg mapamondul ar fi  fost într-o stare vecină cu demența dacă în loc de oameni ar fi fost omorâți cu aceeași cruzime tot atâția elefanți, zebre și lei.

Economistul ghanez George Ayittey a exprimat o idee similară în cartea sa „Trădarea Africii”: „conducătorii albi din Africa de Sud puteau fi condamnați, însă același tratament nu se putea aplica liderilor africani negri, vinovați de aceleași crime politice”. Moeletsi Mbeki, unul dintre frații fostului președinte sud-african Thabo Mbeki și secretar adjunct al Institutului de Afaceri Internaționale Sud African, un think tank independent de pe lângă Universitatea din Witwatersrand, a afirmat în 2004 că Africa este afla pe o spirală descendentă. „Africanul mediu este mai sărac decât pe timpul colonialismului”.

Zimbabwe, vecinul din nord al Africii de Sud, numit înainte Rhodesia, era grânarul zonei. Aceasta se întâmpla înainte de confiscarea din anii ‘90 celor aproape 6000 de ferme comerciale deținute de albi. La începutul acestui secol, Zimbabwe era amenințată cu înfometarea în masă și cerșea mâncare. Pe lângă această tragedie, Zimbabwe a avut parte de a doua cea mai mare inflație din istorie, care a atins 79,6 miliarde la sută la mijlocul lui noiembrie 2008.

Africa de Sud este liderul zonei în minerit, industrie alimentară, infrastructură rutieră și energetică. Dar se îndreaptă pe același drum ca Zimbabwe, prevestind dezastrul pentru întreaga regiune. Unul dintre lucrurile pe care sud-africanii trebuie să le facă imediat este să adopte principiul enunțat de Nelson Mandela: „vei obține mai mult în lume prin acte de milostenie, decât prin acte de răzbunare”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *