Simplificarea limbii

12/09/2018 | de Theodore Dalrymple

Multe țări vestice, printre care și Franța, sunt îngrijorate de decăderea standardelor de alfabetizare. Că acest declin este real sau este o oglindire a neliniștii naționale cu privire la un declin mai general este în sine o chestiune de dezbatere. Dar este cert că în 1987 când copiilor din școlile franceze li se dădea o dictare simplă, ei făceau în medie 10,6 greșeli. După 20 de ani, un grup similar de copii făcea 17,8 greșeli. Iar lucrurile nu s-au îmbunătățit de atunci.

Explicația obișnuită este diferența tot mai mare între bogați și săraci, ultimii având rezultate foarte proaste în comparație cu primii. Dar declinul, deși mai puțin abrupt în termeni absoluți, este la fel de mare în termeni relativi printre bogați ca și printre săraci. Declinul este general.

Care este soluția? O soluție este să negi problema. La urma urmei, trăim într-o lume digitală în care scrisul de mână este din ce în ce mai puțin important, iar calculatoarele au corectoare. Pe lângă, scrieri aproximativ corecte sunt de regulă înțelese de cititori.

O altă soluție, propusă în Franța și în alte părți, este de a simplifica gramatica și scrierea. De ce nu? Limba se schimbă constant oricum, iar folosirea cuvintelor este singurul ghid cu privire la ce este corect. Într-adevăr, însăși ideea de folosire corectă a gramaticii și a scrierii este discutabilă. Este mijlocul prin care, conform unui număr considerabil de educatori, clasele dominante își mențin controlul printr-un cod social și nimic mai mult.

Recent, niște profesori belgieni de franceză au susținut într-un ziar francez că regulile care guvernează participiul trecut în franceză trebuie simplificate. Regulile sunt într-adevăr destul de complexe și cer o cunoaștere a gramaticii formale din partea celor care vor să le mânuiască. Reforma propusă va reduce probabil considerabil greșelile copiilor. Există cu siguranță și ceva logică în ideea aceasta, la fel cum există logică în sugestia privind reforma scrierii astfel încât „gaiement” să devină „gaiment”. Entuziaștii au sugerat chiar ca accentul circumflex să fie eliminat ca inutil.

Cei care se opun acestor schimbări se tem că astfel de simplificări ale scrierii și gramaticii vor conduce la o degrade a limbajului și sufletului națiunii, ca să spunem așa. Va apărea un dialect urât, un amalgam de argou, „langue de bois” managerial și anglicansime. Oamenii vor vorbi ca niște roboți. Posibil ca temerile să fie exagerate.

Obiecția mea față de reforma limbajului este diferită. Va permite birocrației din educație să se ascundă o vreme în întregime de la dezastrul produs. Să nu ne facem iluzii: aceste schimbări ale limbajului nu vor fi ultimele. Orice birocrație stufoasă va adopta orice reformă îi va acoperi incompetența, a cărei revelare i-ar amenința însăși supraviețuirea.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *