Cinci mituri spulberate despre organismele modificate genetic

19/06/2019 | de James Corbett

În fiecare an, un procent din ce în ce mai mare din resursele noastre de hrană provine din organisme modificate genetic (OMG). Monsanto, Dow, Bayer, DuPont și alți giganți biotech au transformat OMG într-o industrie de multe miliarde și, deloc surprinzător, au lansat una dintre cele mai ample campanii de PR din istoria industriei alimentare pentru a convinge publicul că produsele lor sunt sigure, sănătoase și benefice. Să analizăm cinci dintre afirmațiile acestei campanii și să vedem cum trec ele testul realității:
  1. OMG hrănesc mai mulți oameni

În pofida a ceea ce giganții acestei industrii susțin pe siteurile sponsorizate de ei, organismele modificate genetic nu produc recolte mai bogate. Un raport cuprinzător din anul 2009 realizat de Union of Concerned Scientist demonstra că soia și porumbul modificate genetic nu au dus la producții mai bogate față soia și porumbul convențional.

Dar chiar dacă în viitor s-ar putea să ducă la recolte mai mari, un studiu din 2008 a arătat că agricultura organică cu puțini sau fără fertilizatori chimici și fără pesticide era capabilă să majoreze producția cu 116%. Însă multinaționalele agrochimice nu fac bani dacă ar cita această cercetare, așa încât publicului i se spune în continuare că OMG, care nu cresc producția, sunt necesare pentru a aboli foamea la nivel mondial.

  1. OMG reduc nevoia pentru pesticide

Din nou, în pofida a ceea ce vă spun multinaționalele care împing revoluția organismelor modificate genetic, aceste OMG au nevoie de mai multe pesticide chimice, nu de mai puţine. O lucrare din 2012 a ajuns la concluzia că apariția, în siajul revoluției OMG, a „superburuienilor” rezistente la glicerofosfat a dus la creșterea utilizării pesticidelor în ultimii 15 ani cu 183 de milioane kg, adică 7%. Studiul estima că dacă noile variante de soia și porumb modificate genetic sunt aprobate pentru folosință comercială, utilizarea ierbicidelor ar putea crește cu un amețitor 50%.

Totuși, trebuie să admiteți că este o afacere bună pentru companiile chimice care produc fertilizator să creeze și soiuri OMG care au nevoie de mai mult fertilizator.
  1. Nu există dovezi științifice care să dovedească efectele nefaste pentru sănătate ale OMG.

Aceasta este una dintre cele mai necinstite afirmații ale campaniei de PR. În realitate, FDA (agenția pentru siguranță alimentară din SUA – n.trad.) nici măcar nu testează siguranța recoltelor OMG. În loc de testare, toate alimentele GMO sunt presupuse a fi sigure cu excepția cazului în care nu există deja dovezi care să demonstreze contrariul. Cu alte cuvinte, FDA se bazează pe rapoartele produse de companii pentru a vedea dacă sunt sigure produsele.

Chiar mai rău decât atât, din cauza restricțiilor care înconjoară patentele OMG, oamenii de știință independenți trebuie să ceară permisiunea companiilor biotech înainte de a publica cercetări despre produsele lor. Drept consecință, aproape toate studiile legate de hrănirea pe termen lung a animalelor cu OMG au fost realizate chiar de companiile biotech, cu regulile și standardele lor de raportare. Puținele studii independente care au fost realizate au demonstrat o întreagă paletă de efecte adverse pentru sănătate, mergând de la reducerea fertilității la disfuncții ale sistemului imunitarprobleme ale ficatuluiobezitate și cancer. Cu toate acestea, „țarul alimentației” din administrația Obama, Michael Taylor, refuză testarea obligatorie pentru GMO… Stau și mă întreb dacă refuzul său are legătură cu faptul de a fi fost vicepreședintele Monsanto?

  1. Nu există nicio diferență între ingineria genetică și tehnicile tradiționale de hibridare

Intră în discuții mai lungi cu un susținător al OMG și în cele din urmă îți va spune că nu există nicio diferență între tehnicile tradiționale de hibridare și ingineria genetică, exceptând durata de timp implicată. Ceea ce se realiza în sute de generații poate fi acum realizat, în scurt timp, într-un laborator.

Însă nu este adevărat. Tehnicile de hibridare tradițională iau un anumit soi de porumb, să zicem, și îl împerechează cu un alt soi de porumb. Ingineria genetică ia material genetic de la o anumită specie, cum ar fi bacteriile de sol, și îl inserează într-o cultură, cum ar fi cea de porumb.  Acest lucru poate fi realizat printr-o diversitate de tehnici imprecise care conduc la combinații genetice neprevăzute și întâmplătoare.

A spune că acest proces este același cu cel de hibridare tradițională este o minciună sfruntată. Iar dacă cineva vrea să-mi dovedească exact contrariul îi voi da o bacterie de sol, o plantă de porumb și o mie de ani. Nu va reuși niciodată să transmită informația genetică în porumb prin „hibridare tradițională”.

  1. A pune etichete pe produsele OMG este o idee proastă… dintr-un anume motiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *