Tehnologia nu este neutră

20/06/2019 | de Daniel Lattier

Adesea, când discut cu cineva despre tehnologie și efectele pe care le are asupra noastră, primesc o mulțime de răspunsuri care variază în jurul aceleiași propoziții: „Tehnologia în sine este neutră. Tot ceea ce contează este modul de utilizare.”

Acest răspuns este gândit, regulă, să pună capăt conversației despre posibilele implicații filosofice și umane ale tehnologiei. În substrat pare că rezidă presupoziția după care tot progresul tehnologic este progres, iar singura sarcină care ne mai rămâne este de a învăța cum să folosim mai înțelept tehnologia.

Am crezut întotdeauna că această perspectivă este incredibil de naivă și nu sunt singurul.

Neil Postman – fostul președinte al Facultății de Comunicare de la New York University – era la rândul său foarte îngrijorat de absența unei reflecții filosofice despre tehnologie, într-o epocă atât de tehnologizată. Vorbind despre mediul televiziunii în 1984, el sublinia faptul că „noi vorbim arareori despre televiziune, preferând să discutăm doar despre ceea ce este la televiziune, adică despre conținut.” Același lucru poate fi spus astăzi despre internet.

Postman era convins, de asemenea, de faptul că tehnologia nu este neutră. Fiecare tehnologie vine nu doar cu un scop încastrat în sine, ci și cu o predilecție specifică: „Fiecare tehnologie dă dovadă de o părtinire inerentă. În forma sa fizică are o predispoziție pentru a fi folosită în anumite feluri, și nu în altele. Doar aceia care nu știu nimic despre istoria tehnologiei cred că o tehnologie este în întregime neutră” (…) „Fiecare tehnologie are o agendă proprie. Este, așa cum am sugerat, o metaforă care așteaptă să se dezvăluie. Tiparul, de exemplu, are o tendință clară de a fi folosit ca un mediu lingvistic. Poate fi gândit ca folositor exclusiv pentru reproducerea imaginilor…Dar în fapt nu au existat prea multe șanse ca tiparul să fie folosit doar pentru sau cu preponderență pentru înmulțirea icoanelor. De la începuturile sale, în secolul al XV-lea, tiparul a fost perceput ca o ocazie extraordinară pentru reproducerea și distribuția în masă a cuvântului scris. Cineva ar putea chiar spune că a fost inventat pentru acest scop. Tehnologia televiziunii dă dovadă, la rândul ei, de părtinire. Te poți gândi la televiziune ca la o sursă de lumina, ca la o suprafață pentru texte, chiar ca la un radio. Dar nu a fost astfel folosită și nu va fi astfel folosită, cel puțin în America.”

În pofida pretențiilor cu privire la valoarea educativă a televiziunii, Postman susține că „predilecția” inerentă a ei este spre distracție. Indiferent de conținut – fie că este „Urzeala tronurilor”, „Strada Sesame” sau știrile de seară – ea se pretează cel mai bine la prezentarea subiectelor ca „distracție” și, probabil, pentru a ne face să așteptăm ca un alt conținut să fie, în același fel, tot distracție. (Ar fi interesantă o discuție cu privire la „predilecția inerentă” a Facebook…dacă este aceeași ca în cazul televiziunii sau este diferită.)

Tiparul, televiziunea, telegraful, automobilul, lumina electrică, computerul: acestea și alte tehnologii au schimbat dramatic lumea în care trăim, felul în care gândim, și au schimbat felul în care ne raportăm unii la alții. Au adus cu sine atât consecințe bune cât și rele, și pică în sarcina minților pătrunzătoare să aprecieze impactul cumulativ al acestor efecte asupra vieții umane.

Tind să fiu de acord cu cei care susțin că o opoziție totală față de aceste noi forme de tehnologie nu reprezintă cu adevărat o opțiune pentru majoritatea oamenilor (nefiind în unele/cele mai multe cazuri cu adevărat justificată). În pofida acestui fapt, totuși, sunt de acord cu ideea că una dintre cele mai importante sarcini care ne revine este de a învăța cum să folosim aceste tehnologii cu înțelepciune, i.e., cu măsură.

Totuși, afirm cu tărie că folosirea cu măsură a tehnologiei merge mână-n-mână cu reflecția filosofică asupra ei. Ești mai bine echipat să folosești ceva cu prudență când știi mai multe despre acel lucru. A pune întrebări serioase despre implicațiile unor tehnologii diverse ne ajută să „demistificăm” tehnologia, ca să uzăm de termenul lui Postman.
Dar înainte de a purcede spre această reflecție trebuie mai întâi să admitem că tehnologia nu este „neutră”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *