Discriminarea rasială și soarta negrilor

26/09/2019 | de Walter Williams

Există discriminare de toate felurile, iar asta include și discriminarea rasială. Astfel, este într-un fel nesăbuit să discuți despre existența discriminării rasiale din trecut sau de azi. Din punct de vedere al politicilor publice, o întrebare mai utilă este următoarea: cât din problemele multor negri pot fi explicate de discriminarea rasială de astăzi? Să examinăm câteva dintre cele mai devastatoare probleme ale multor negri, cu un ochi ațintit la problema discriminării din trecut și prezent.

La rădăcina multor probleme cu care se confruntă negrii este disoluția familiei. Peste 70% dintre copiii negri sunt crescuți doar de mamă. Potrivit statisticilor, 90% dintre copiii care trăiesc pe străzi sau fug de acasă provin din case fără tată, 71% dintre adolescentele însărcinate duc lipsa unui tată, 63% dintre sinucigașii adolescentini sunt din case fără tată, 71% dintre cei care părăsesc școala provin din case fără tată, 70% din adolescenții aflați în centre de detenție nu au un tată. Mai mult, băieții și fetițele fără tată au de două ori mai multe șanse să abandoneze școala și să ajungă în închisoare.

Cineva ar putea replica „Williams, dar nu putem ignora moștenirea sclavagismului și interzicerea drepturilor civile din trecut!” Să aruncăm o privire pentru a vedea dacă familiile fără tată sunt o „moștenire a sclaviei” și a discriminării rasiale. În anii de sfârșit ai secolului al XIX-lea, în funcție de oraș, 70% până la 80% dintre gospodăriile negre erau formate din doi părinți. Dr. Thomas Sowell a explicat: „Familia neagră, care a supraviețuit secolelor de sclavie și discriminare, a început să se dezintegreze rapid în statul asistenţial liberal, care a subvenționat sarcinile în afara căsătoriei și a transformat ajutorul social dintr-o măsură de urgență într-un stil de viață.”

Chiar până în anii ’50 ai secolului trecut, doar 18% dintre gospodăriile negre erau monoparentale. Din 1890 și până în 1940, un procent mai mare de adulți negri se căsătoreau decât adulții albi. În anul 1938, copiii negri ilegitimi reprezentau 11%, față de 75% cum se întâmplă astăzi. În anul 1925, 85% din gospodăriile negre din New York aveau doi părinți. Astăzi, familia neagră este doar o umbră a trecutului.

Să aruncăm câteva întrebări cu privire la infracțiuni și educație, pe de o parte și discriminarea rasială, pe de alta. În fiecare an, mai mult de 7000 de negri sunt victime ale crimelor. Adică, mai bine de 50% din totalul victimelor din SUA. În 94% din cazuri, ucigașul este tot un negru. Pe lângă acest fapt, negrii sunt cel mai adesea victimele unor infracțiuni precum jaful și tâlhăria. La multe școli predominant negre, haosul este starea de fapt. Există o rată foarte ridicată a violenței contra elevilor și profesorilor. Tinerii ostili școlii au libertatea de a face educația imposibilă şi pentru cei care vor să învețe. Drept consecință, realizările negrilor per total sunt un dezastru.

Iată întrebările mele pentru cei care pun problemele negrilor pe seama discriminării rasiale: este musai să așteptăm un fel de regenerare morală a albilor înainte a de lua măsuri care să sfârșească sau cel puțin să reducă tipul de comportament care prevestește dezastrul în atât de multe comunități negre? Este musai să așteptăm un fel de regenerare morală a albilor înainte de a înceta să le mai permitem adolescenților negri să le facă imposibilă educația altor adolescenți negri? Negrii nu au fost singurii oameni discriminați în America. Deși evreii și asiaticii nu au fost în sclavie, au avut de-a face cu discriminare din plin. Cu toate acestea, nici evreii și nici asiaticii nu au simțit că trebuie să aștepte sfârșitul discriminării pentru a lua măsuri prin care să urce social.

Intelectualii și escrocii politicii care pun nenorocirile unui număr atât de mare negri pe seama sărăciei, a discriminării rasiale și a „moștenirii sclaviei” sunt complici în această decădere socio-economică și morală. Negrii trebuie să ignore agenda liberală care sugerează că este nevoie de banii guvernului înainte de a lua măsuri de îmbunătățire a condițiilor de viață groaznice din atât de multe comunități urbane. Intelectualii albi și negri, ca și politicienii care sugerează ca negrii să aștepte soluțiile guvernului, nici măcar nu ar încerca să trăiască în astfel de comunități periculoase, nici nu și-ar trimite copiii la școlile unde merg atât de mulți copii negri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *