Nu mai avem nevoie și de iarbă

10/12/2019 | de Ninel Ganea

Tacit, Senatul României a adoptat legalizarea canabisului în scopuri medicinale, iar de acum încolo este de așteptat să vedem cum se va trece în ritm rapid la legalizarea canabisului în scopuri recreaționale. Cele două tipuri de utilizări au mers întotdeauna împreună doar dintr-un anume motiv și nu trebuie să ne lăsăm înșelați de lozinci ambalate creativ. Ideea de utilizare medicinală nu reprezintă altceva decât un exercițiu de relații publice sau de propagandă pentru a accepta legalizarea în scopuri recreaționale. Odată ce va fi acceptată legalizarea consumului recreațional, nu veți mai auzi aproape nimic de beneficiile medicale ale canabisului, după cum remarca în context britanic jurnalistul Peter Hitchens.

Dacă e să ne luăm din nou după fapte și argumente, iar nu după mituri bine împachetate, nici nu sunt mari speranțe cu privire la canabis ca medicament, acesta fiind de cele mai multe ori ineficient în comparație cu alte analgezice, de pildă. Chiar și lobiștii legalizării recunosc că legile date pentru consumul medicinal au fost doar o perdea de fum pentru a-i proteja pe consumatorii recreaționali. Pe de altă parte, există suficiente neliniști științific întemeiate cu privire la efectele pe termen mediu și lung asupra sănătății psihice a consumatorilor de canabis. Dar despre aceste consecințe nu veți auzi foarte multe de la propagandiștii marijuanei.

Acceptarea canabisului vine oarecum firesc, fiind pregătită cu multă migală și implicare financiară de-a lungul ultimelor decenii. Este aproape o ilustrare tipică a felului în care se mai destructurează o parte din țesătura socială și așa foarte firavă printr-o ofensivă culturală mascată în straiele libertății neîngrădite. De facto, iarba și narcoticele sunt de mai multă vreme practic legalizate fiind impuse prin romane de succes („Minunata lume nouă” și „Insula”, de Aldous Huxley sunt cele mai la îndemână exemple, dar putem avea în vedere și succesul nemeritat al unor autori precum William Burroughs ), muzică (lista ar fi prea numeroasă) și filme. Statul lor de ilegalitate formală a ajutat din plin consumul cu ajutorul poleielii de noncoformism și rebeliune. De pildă, Timothy Leary un guru al contra revoluției culturale din anii ’60, profesor la Harvard și susținător al consumului de droguri a pledat în Congresul american pentru interzicerea LSD deoarece, argumenta el, nu poți avea o revoluție culturală cu substanțe legale.

Acum vremea s-a copt pentru a trece la o nouă etapă de degenerare socială prin legalizarea canabisului. În spațiul local nu a existat o dezbatere pe această temă, argumentul adus de autorități fiind de domeniul importului cultural. „Dacă au adoptat alte țări europene această legislație de ce nu am putea face și noi același lucru”. Desigur că nimeni nu și-a bătut capul să vadă care este experiența acelor țări după adoptare, deși rezultatele sunt în cele mai multe cazuri înfiorătoare.

Oricum ar sta în practică lucrurile, și trebuie spus că nu stau deloc bine, există câteva caracteristici ale problemei canabisului foarte relevante pentru aiureala vremurilor noastre.

Încă de pe vremea de când nu eram prea adunat mă izbea, de pildă, seriozitatea, importanța și ritualismul celor care fumau iarbă. Nu era nicidecum o simplă activitate ilegală juvenilă și trecătoare, ci aproape un act sacru, religios, în care te distingeai prin participarea la un ceremonial aureolat de o istorie incertă și îndoielnică. Nu observam deloc aceeași solemnitate ridicolă sau importanță hieratică la cei care fumau țigări obișnuite sau beau alcool. Nici unii și nici alții nu păreau să se ia atât de în serios, să încerce să te convingă de o țigară obișnuită sau de un pahar în plus precum cei care fumau „chestii interzise”.  A înzestra, în cel mai bun caz, un nimic, în cel mai probabil caz, o porcărie, cu valențe foarte înalte este ceva specific modern și teribil de enervant. Parafrazând o vorbă celebră, omul care nu mai crede în Dumnezeu ajunge să creadă și într-un chiștoc de țigară.

În descendența acestei autoimportanțe se succed de regulă o grămadă de argumente în favoarea proprietăților spirituale ale canabisului. Nu este suficient că îți faci rău, e musai să-l justifici apelând la cele mai șui teorii pseudoreligioase. „Îți lărgești conștiința”, „ai acces la adevăratul eu” etc. Fără să întâlnesc, din fericire, o mulțime consumatori, pot spune că din ce am văzut nu se întâmplă nimic din toate astea, cei „fumați”  aflându-se aproape invariabil mai degrabă într-o condiție vegetativă, pigmentată de bolboroseli vag inteligibile și râsete prostești. Potrivit unui medic psihiatru dintr-o închisoare britanică cu experiență în domeniu, „una dintre cele mai uluitoare caracteristici ale narcomanilor este egocentrismul lor intens și obositor; iar călătoriile spre spațiul interior sunt de regulă explorări ale golului intern. Consumul de droguri este calea leneșului spre fericire și înțelepciune, iar scurtăturile sunt cele mai mortale fundături.”

Apoi, avem de-a face cu vârsta (din ce în ce mai înaintată) a consumatorilor. A face prostii la tinerețe nu este ceva necesar, dar în practică se întâmplă frecvent. „Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.”, spune Psalmistul. A prelungi căderile până la senectute și a le da tot felul de justificări năroade din dorința de a ne simți și, mai ales, de a arăta că suntem mereu tineri este însă ceva tipic epocii noastre. Nu am o cercetare științifică la îndemână, dar nu aș fi deloc mirat să văd o proporție foarte mare de consumatori cu vârste peste 40 de ani, provenind din „partea de sus a clasei de mijloc”. Dacă în urmă cu nu foarte mult vreme, cannabisul era apanajul boemei, astăzi boema a împânzit lumea bună și în mulți corporatiști care trudesc neostoit se găsește un rebel inflexibil care se revoltă împotriva sistemului în fiecare seară, după închiderea programului de lucru. De multe ori și în weekend. Evadarea constantă în paradisuri artificiale dă sens, pentru puțin timp, unei existențe ordinare și cenușii, în care oamenii sunt creatorii propriilor nefericiri.

În toată această această mitologie apare și ideea că un sistem ocult dorește interzicerea substanțelor care le-ar permite oamenilor să acceseze noi straturi ale conștiinței, să urce pe următoarea treaptă de evoluție spirituală șamd. Tocmai din acest motiv, ni se spune, există un interes pentru a suprima cercetările și a interzice consumul din partea mai marilor lumii. Numai că lucrurile stau exact invers. Adică, canabisul a fost legalizat doar pentru că finanțiști precum George Soros și alții ca el, dar în special George Soros, au investit sume de ordinul a sute de milioane de dolari pentru a schimba legislația în favoarea acceptării acestei practici. Aproape în orice țară  unde consumul de marijuana a fost legalizat, schimbarea legilor s-a făcut la presiunea unor ong-uri finanțate direct de Soros. Așadar, este adevărat  că mai marii lumi au un interes major în chestiunea drogurilor și anume de a-i ține pe oameni într-o stare de decerebrare prin acceptarea și consumul pe scară largă a stupefiantelor.

Inutil să mai spun că toate aceste argumente și impresii personale mă fac temător cu privire la efectele legalizării. Dacă mai adaug la aceste neliniști și experiența tristă a unui amic din tinerețe care a ajuns, plecând de la niște banale „jointuri”, dintr-un băiat strălucit, un homeles vagabond pe undeva prin Europa, atunci devin de-a dreptul sumbru.

10 Comments

  1. 1 spune:

    Acest pios creștin care „din fericire” nu a întâlnit prea mulți consumatori poate ar trebui să considere faptul că Biserica se opune păcatului, nu omului. În momentul de față, legea prevede pentru deținerea ilicită de droguri caz penal, în alte cuvinte, dacă ești prins cu un joint, statul îți distruge orice posibilitate a unei vieți normale. O persoană care este refuzată la orice interviu pe baza dosarului penal pentru acel joint este nu descurajat din a fuma în continuare, dimpotrivă, dacă scopul legii este să-l ajute pe om să elimine consumul de droguri din viața sa, rezultatul este pe dos. Consumul de droguri este deseori legat – așa cum punctează autorul – de un „gol intern, iar un astfel de om nu trebuie privit ca pe un infractor, ci cel mult ca pe un caz clinic. În niciun caz, intervenția cu forța din partea statului pentru a-l opri din a consuma droguri nu va atinge sursa consumului, o va înrăutăți. Momentan, statul contribuie la distrugerea oamenilor care consumă droguri, nu la îmbunătățirea lor, iar o asemenea poziție nu coincide cu cea a Bisericii, care merge pe principiul iertării și a călăuzirii omului dinspre acel gol intern către Adevăr, nu prin dosare penale și închisoare.

    • Victor spune:

      Nu poti da vina pe stat pentru ca legea este dura, iar lipsa masurilor corectionale nu justifica eliminarea masurilor coercitive. Da, cel care a incalcat legea trebuie ajutat sa nu recidiveze si sa inteleaga cursa in care a fost atras, dar nu poate fi exonerat cu usurinta, pentru ca nimeni nu se va teme de o lege permisiva. Da, Biserica merge pe principiul iertarii si restaurarii chipului dumnezeiesc in om, dar tot Biserica ne invata: „Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui”. Teama de legea cea dura isi are importanta si rolul ei, pe de-o parte, iar pe de alta, nadejdea catre Dumnezeu ne face sa ne ridicam. Iar cautarea catre cei in lanturi si in temnita ne este porunca.

      • 1 spune:

        1. „Nu poti da vina pe stat pentru ca legea este dura” – Statul este cel care face legea, pe cine ar trebui să dau vina, pe mama?
        2. „Cel care a incalcat legea [consumului de cannabis] nu poate fi exonerat cu usurinta, pentru ca nimeni nu se va teme de o lege permisiva. ” – Reformulez argumentul dvs: motivul pentru care se justifică întocmirea unui dosar penal cu posibilă închisoare este ca omului să-i fie teamă. Mai departe, legați cunoscuta spusă pe care Sf. Serafim de Sarov a primit-o de la Hristos, „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”, de ideea de-a face pușcărie pentru că ai fumat un joint. De ce să nu facem atunci consumul de alcool pasibil de dosar penal și închisoare? De ce chiar să nu se întocmească întregul cod penal pe principiul „dacă păcătuiești, faci închisoare”?
        3. În sfârșit, ultimul dvs punct, „Iar cautarea catre cei in lanturi si in temnita ne este porunca”, este foarte frumos de altfel, dacă nu ar fi împreunat de ideea căt tot noi îi punem în lanțuri. Astfel, ajungem înapoi la problematica Marelui Inchizitor tratată amplu în Frații Karamazov, în care puterea lumească se substituie puterii divine și își arogă dreptul de-a pedepsi orice formă de abatere dogmatică prin moarte. Noi nu trebuie să procedăm astfel, ci să ne iubim aproapele, nu să îl judecăm, iar aceasta ne este poruncă.

    • Florian spune:

      Statul pedepseste cativa consumatori pentru a face propaganda ‘fructului interzis’. Intre timp in Romania intra tone de droguri lunar pe care marea majoritate a populatiei tinere le consuma. Cel mai aspru sunt pedepsiti traficantii independenti pentru ca incearca sa intre pe o piata care este „monopol de stat”.

  2. Anonim spune:

    Eu am intalnit mai multa lume carora le’a făcut bine dacat rau. Imi place ce scri dar pe unele subiecte cred ca bati campii

    • Florian spune:

      Ai intalnit multa lume care ti-a zis ca i-a facut bine pentru ca asta e felul dependentului de a se ascunde de adevar.

  3. Nume spune:

    Salut, sunt curios tu ce fumezi de poți debita asemenea aberații?
    Cannabisul folosit in scop medical poate deschide porțile catre noi metode de tratament pentru diferite afecțiuni chiar cu efecte adverse mai puține fata de medicamentele tradiționale, daca vrei un exemplu unde au ajuns foarte prost că țara haide sa ne uitam la „săraca” Olanda, ce prost a ajuns, și în ce direcție „nasoala” merge in continuare. Cum sa distrugem noi „cultura” și „valorile” noastre că tara și să legalizam consumul medicinal …
    Spuneai ceva de „propaganda legalizarii”, daca aia e propaganda atunci și articolul tau se încadrează tot la propagandă deoarece transmiți niste păreri fara argumente solide.
    De ce nu ai atașate rapoarte și studii medicale asupra pericolelor imense are consumului de Cannabis că să poată trage cititorii singurei concluziile, nu sa le bagi tu pe gat tentativa ta de propangada ?
    P.S. In continuare se ” aude ” de beneficiile Cannabisului chiar și după legalizarea sa în scopuri recreationale in statele ce au luat decizia asta, doar că trebuie să îți bați puțin capul sa dai un „search” pe Google Scholar

  4. Andrei spune:

    Esti un hater prost care habar nu are despre ce vorbeste si nu esti in stare nici macar sa te informezi.
    Alcoolul distruge vieti, prosteste si provoaca moartea si tu il compari cu canabisul, imi este mila de tine cand vad cat esti de prost.

  5. Mark spune:

    Ninel Ganea esti spalat pe creier domnule pe langa ca esti unul care inca pupa oase………

  6. iustin spune:

    Prost-bisericosul care a scris articolul latra si el anapoda. E subtil informat despre sistemul endocanabinoid al omului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *