O educație cu adevărat bună

06/02/2020 | de Joseph Pearce

 
 
Pe măsură ce avansăm cu anul școlar, este un moment bun să ne gândim la calitatea educației pe care o primesc – sau, în prea multe cazuri, pe care nu o primesc – copiii noștri.

Primul test a ceea ce reprezintă o educație bună este felul în care una dintre cele mai importante întrebări este pusă și rezolvată. Este vorba de întrebarea celebră a lui Pilat din Pont către Hristos: Quid est veritas? Ce este adevărul? Dacă această întrebare nu se găsește în centrul curriculumului școlar, înseamnă că nu este o școală care oferă o educație adevărată. Dacă, pe de altă parte, întrebarea este pusă doar cu indiferența obosită a relativistului care crede că întrebarea nu are răspuns, nici în aces caz școala nu oferă o educația autentică. Întrebarea trebuie pusă ca o întrebare ce are nevoie de răspuns și, mai mult, ca o întrebare al cărei răspuns poate fi în cele din urmă găsit.

Cât despre răspunsul la întrebare, o școală care oferă o educație bună și adevărată, va răspunde în cuvintele pe care Hristos le-a rostit ucenicilor săi când le-a spus că El este „Calea, Adevărul și Viața”. Calea spre adevăr poate veni doar prin Hristos, ceea ce înseamnă că poate veni doar prin înțelegerea Evangheliei și învățătura Bisericii, care nu este altceva decât trupul mistic al Hristos în lume. O educație care îl marginalizează pe Hristos sau care îl ignoră sau care tratează creștinismul doar ca pe una din nenumăratele religii valide, nu reprezintă nicidecum o educație adevărată. Cum ar putea fi? Negându-l pe Hristos, neagă calea, adevărul și viața, fără de care nu poate exista altceva decât întuneric.

Odată pus Hristos în mijlocul oricărei educații autentice, celălalt element fundamental al educației adevărate este acceptarea legăturii indestructibile între credință și rațiune, care stă la baza adevăratei filosofii creștine. În centrul acestei căi raționale spre adevăr se găsește o înțelegere adecvată a „științei”. Cuvântul știință vine din latinescul „scientia” ceea ce înseamnă pur și simplu cunoaștere. Din acest motiv Biserica a învățat totdeauna că teologia este regina științelor. Teologia înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu, prima și cea mai importantă dintre științe. O altă știință care este adesea neglijată este filosofia, ce reprezintă cunoașterea realității care se descoperă prin iubirea de înțelepciune. Este știința înțelepciunii. Istoria este cunoașterea realității care se descoperă prin înțelegerea trecutului. Este știința trecutului sau ca să vorbim altfel știința experienței umane. Dacă o educație neagă aceste căi cruciale și autentice de cunoaștere în favoarea așa numitelor științe tari (știință, tehnologie, inginerie și matematică), care reprezintă miezul diverselor teste, atunci nu avem de-a face cu o educație autentică sau adecvată. Aceste materii sunt, desigur, importante dar numai ca parte a unei cunoașteri mai largi care include alte științe.
În cele din urmă, dar nu ultima (chiar așa, cei din urmă vor fi cei dintâi) o educație bună și autentică trebuie să fie o educație care învață copilul ce înseamnă să fii bun. Trebuie să predea virtutea și trebuie să predea înțelegerea creștinească a iubirii, chintesența tuturor virtuților, ceea ce înseamnă sacrificarea conștientă pentru alții.

O astfel de educație care învață binele și adevărul poate fi numită cu adevărat ca fiind frumoasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *