Graffiti darwinist

14/02/2020 | de Joseph Sobran

Nu-i pot mulțumi îndeajuns lui Al Gore pentru că a creat internetul. Mi-a devenit un instrument indispensabil în munca mea și chiar o parte importantă din viață. Datorez internetului prietenii noi și reînnoirea unor cunoștințe dragi, pentru a numi doar două dintre nenumăratele sale beneficii.

Pe de altă parte, aproape că nu are sens să insist asupra problemelor internetului. Dar dacă aș fi tipul plângăcios, mi-aș putea dori ca domnul Gore să fi inventat, de asemenea, și un filtru pentru lași.

Când și când primesc mesaje de la oameni cărora nu le place ceea ce scriu. De regulă, sunt suficient de rezonabili și inteligenți. Uneori mă corectează când greșesc și le rămân îndatorat.

Dar sunt și alții. Într-o singură zi am primit o grămadă de mesaje de la ei, după ce am scris o recenzie la o carte critică despre darwinism, scrisă de prietenul meu Tom Bethell. Cei care scriau, apărându-l pe Darwin după cum puteau, țineau să mă asigure că eu și Tom suntem o pereche de tăntălăi (nu conta că Tom a absolvit la Oxford), unul dintre expeditori folosind cuvinte precum „excrement”, și pentru savoare adăugând în mix Biserica Catolică și Biblia. O cale ciudată de a face dreptate spiritului științific.

Nu vreau să dau vina pe domnul Gore pentru asemenea oameni dificili, care au curaj doar cât să trimită o înjurătură pe internet și care cred că-i pot intimida pe alții prin astfel de porniri de curtea școlii. Dar mă fac să-mi pun întrebări. Se așteaptă ca cineva să ia aceste mofturi drept Vocea Științei? Așa vorbește cineva care se preocupă de adevăr, fie el științific sau de altă natură? Nu au niciun fel de respect de sine? Aproape oricine, cred, s-ar abține să scrie un mesaj care nu ar demonstra altceva decât propria meschinărie și lașitate.

Mai amuzant este că nu pare ceva foarte darwinist. Mă îndoiesc că Darwin însuși, un victorian tipic, ar fi încercat să-i convingă pe alții de propria teorie trimițându-le scrisori nesemnate în care îi înjură. Avea suficient tact încât să știe că sudalmele vulgare nu dau dovadă de mare valoare științifică.

Internetul a demonstrat în mod dramatic cât de mulți sunt oamenii cărora le lipsește orice simț de demnitate. Majoritatea dintre noi nu doresc să privească în oglindă și să vadă o formă de viață inferioară. Ne place să credem că am evoluat dincolo de pragul acesta, dacă îmi pot permite această metaforă.

Adesea am avut parte de aceeași ciudăţenie dezgustătoare când am văzut unele graffitiuri obscene în toaletele publice. Ce fel de om alege să se exprime altfel? Care-i scopul? Nici măcar nu-l poate răni pe altul și nu am întâlnit niciodată pe cineva care să se mândrească cu asta sau măcar să-și recunoască opera. Așa că de ce fac asta? Nu este ca și cum graffiti-urile josnice au vreo valoare de supraviețuire, chiar și în New York. Dacă e să sugereze ceva, este că evoluționismul nu poate da seama de impulsurile noastre iraționale, în special de cele care par, într-un fel obscur, mai apropiate de auto-distrugere decât de prezervare.

Am dificultăți să mi-l imaginez pe Al Gore sau chiar pe Bill Clinton scrijelind obscenități pe un perete de budă. Deci, cine face asta? O fac din impuls sau e ceva plănuit? Dacă este o acțiune premeditată, își iau cu ei un creion ascuțit ca să-și lase urmele când merg la un fast food?

Cineva face lucrurile acestea, deși nimeni nu o recunoște. Nu spun că e un păcat, dar mă întreb de ce ar fi măcar o ispită? Nici măcar nu este o pornire pe care cei mai mulți dintre noi trebuie să ne-o înfrânăm. Este la mijloc vreo genă aberantă?

Nu spun nici pe departe că evoluționiștii sunt în mod special înclinați spre acest lucru. Sincer, mă îndoiesc. Unii dintre prietenii mei sunt darwiniști, dar altfel sunt oameni cumsecade. Încerc să obțin o explicație mai mult sau mai puțin științifică pentru o formă de comportament atât de vulgară încât de regulă pretindem că nu o luăm în seamă, până când internetul ne forțează să o recunoaștem ca pe ceva caracteristic speciei noastre. Cea mai apropiată analogie ar fi, după câte știu, cu regatul animalelor, atunci când maimuțele se joacă cu propriile murdării, un alt fapt pe care darwiniștii nu-l pot explica mai bine decât teologia aristotelică. (Platoniștii trec cu vederea întreaga problemă).

Mi-e teamă că scrisorile pline de ură venite din partea darwiniștilor vor rămâne o taină. Dar îi implor pe cei care sunt înclinați spre asta să i le trimită lui Tom, nu mie. El a studiat la Oxford, pe când eu nu sunt suficient de evoluat ca să fac față la așa ceva.

Un volum de eseuri de Joseph Sobran este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *