Experimentul suedez dă semne că merge

În urmă cu două săptămâni am scris despre „experimentul suedez” în „The Spectator”. În timp ce lumea intra în carantină, Suedia a ales o abordare diferită pentru a se lupta cu coronavirusul: orașele, școlile și restaurantele au rămas deschise. Criticii au considerat că este ceva complet nebunesc: virusul va avea posibilitatea să se răspândească mult mai rapid decât în alte zone, ni s-a spus, lăsând în urmă mii de morți. Spitalele vor arăta ca pe timp de război. Cum Suedia se afla cu două săptămâni în urma curbei epidemiei față de Marea Britanie, majoritatea experților britanici au susținut că vom plăti prețul acestei strategii atunci când ne vom afla pe vârful curbei. Stai să vezi peste două săptămâni ce se va întâmpla, mi-au spus. Să vedem ce mai zici atunci. Așa că iată-mă, m-am prezentat.

Sunt fericit să spun că aceste temeri nu s-au materializat. Dar presiunea pusă pe Suedia pentru a-și schimba tactica nu a dispărut. Noi nu am cedat. Suntem precauți, stăm în casă mult mai mult. Dar școlile și magazinele au rămas deschise. Spre deosebire de unele țări de pe continent, nimeni nu ne întreabă „unde ne sunt hârtiile” când ne plimbăm prin oraș. Poliția nu ne oprește ca să ne interogheze de ce stăm atât de mult timp afară. Autoritățile mai degrabă încurajează acest lucru. Nimeni nu se uită în plasele noastre ca să vadă dacă achiziționăm doar lucruri esențiale.

Agenția de Sănătate Publică și „epidemiologul șef” Anders Tegnell și-au păstrat calmul și în continuare nu recomandă carantina. Sunt criticați de cei care fac modelări științifice, dar agenția rămâne fidelă propriului model despre cum va evolua virusul și care va fi presiunea pusă pe spitale. Guvernul ascultă de recomandarea agenției și niciun partid din opoziție nu cere carantina. Mai degrabă, sondajele arată că suedezii sunt foarte convinși de justețea măsurilor liberale luate de guvern.

Așadar, de ce nu își schimbă strategia Suedia în lupta cu virusul? „Răul din lume vine întotdeauna din ignoranță” susținea Camus în Ciuma – o carte care descrie suferința oamenilor când o molimă lovește societatea. Iar în ultimele săptămâni, oamenii de știință și observatorii s-au aventurat cu această explicație în mod public: poate că refuzul Suediei de a se alinia la politica globală vine din aceea că Tegnell și echipa lui sunt niște mici burghezi mărginiți?

Un grup format din 22 de oameni de știință au avansat această acuzație într-un editorial apărut în Dagens Myether, făcând apel la guvern să renunțe la oficialii ignoranți din Agenția de Sănătate Publică. Săptămâna trecută, un editorial din Daily Telegraph a avut aceeași temă și a extins explicația la întreaga populație: suedezii au fost păcăliți de niște autorități ignorante și de epidemiologul șef care a devenit sedus de propria faimă apărută de nicăieri. S-a spus că încrederea noastră în guvern este atât de mare, iar marja noastră pentru dizidență atât de mică, încât nici nu concepem să criticăm guvernul pentru „trădarea rușinoasă a efortului național.” Un ziarist de la o televiziune franceză cu care am stat de vorbă, recunoștea cumva timid că „e aproape ca și cum ne-am dori ca Suedia să eșueze pentru că atunci am ști că ei, și nu noi, sunt cei cu care este ceva în neregulă.”

Există o explicație și mai simplă: Suedia rămâne fidelă politicii sale deoarece, per total, este echilibrată și eficientă. Până acum, ceea ce se întâmplă cu infectările și decesele repetă în mare estimările guvernului. Până luni, muriseră 1580 de oameni testați pozitiv pentru Covid-19. Numărul zilnic al deceselor a rămas destul de stabil la 75 pentru o vreme, dar nu se află pe o pantă descendentă. Mult mai mulți oameni vor muri în următoarele săptămâni și luni, dar statistica deceselor este departe de predicțiile alarmiste și pesimiste care sugerau că între 80.000 și 90.000 de oameni vor muri până în vară.

Există, de asemenea, semne încurajatoare că infecțiile încetinesc atât în Stockholm, regiunea cea mai afectată, cât și în restul țării. Agenția de Sănătate Publică estimează că 100.000 de oameni vor ajunge la spital infectați cu Covid-19: numărătoarea actuală, aproape de 14.800, sugerează că ne aflăm în linii mari în acord cu această predicție, dacă nu chiar sub ea.

Poate că mai importantă este situația din spitale și din secțiile de terapie intensivă. Principala ambiție a politicilor de carantină a fost la urma urmei de a evita aglomerarea spitalelor cu pacienți pe care nu îi pot trata din cauza lipsei de personal, echipament și paturi de terapie intensivă. Cei care au făcut modelare după exemplul celor de la Imperial College au sugerat că vârful va fi de 8000-9000 de pacienți zilnic. Dar numerele la zi spun o cu totul altă poveste. Da, situația este stresantă, dar din fericire creșterea cererii pentru terapie intensivă s-a domolit remarcabil, iar numărul pacienților aflați la terapie intensivă s-a aplatizat.

Acum avem 530 de pacienți la terapie intensivă iar capacitatea la nivelul întregii țări este dublă. Stockholm are în acest moment zilnic 220 de pacienți în stare critică, iar spitalele, departe de a fi copleșite, au o capacitate pentru încă 70. De asemenea, Stockholm a anunțat că are câteva sute de paturi ATI neocupate și că oamenii nu trebuie să ezite să meargă la spital dacă se simt bolnavi. A fost deschis un nou spital de teren în capitală pentru tratamente de terapie intensivă, iar unii au prezis că va începe să primească pacienți în urmă cu două săptămâni. Până acum nu a primit niciun pacient.

Suedia nu a declarat „victorie” – departe de aceasta. Încă ne aflăm la începutul pandemiei și nimeni nu știe încă cum se va răspândi virusul odată de restricțiile vor fi ridicate și care va fi mortalitatea în exces după ce totul se va fi terminat. Suedia nu știe care este mărimea icebergului – câți oameni au avut virusul doar cu simptome moderate sau fără simptome. Va fi în continuare neclar cel puțin pentru următoarele săptămâni dacă Suedia (și în special Stockholm) au dezvoltat o formă de imunitate de grup.

Un test efectuat recent la Karolinska sugera că 11% din locuitorii Stockholmului au dezvoltat anticorpi împotriva virusului. Profesorul Jan Albert, care a condus aceste teste, spune că rata cel mai probabil este mai mare – poate substanțial mai mare. Până acum au testat doar un mic eșantion de donatori, iar aceștia pot dona doar dacă sunt sănătoși și nu au simptome. Albert crede că situația actuală nu este departe de ceea ce sugera prof. Tom Britton într-un studiu publicat săptămâna aceasta, și anume că între 25%-40% din populația Stockholmului are virusul iar regiunea va atinge imunitatea de grup la sfârșitul lui mai. Agenția de Sănătate Publică pare să gândească în aceeași termeni: până la 1 mai, 30% din populația capitalei va fi avut virusul, estimează într-un studiu.

Aceste rezultate sunt încurajatoare, chiar dacă sunt predicții informate și nu realitate observată. Dar ele nu vor schimba politica suedeză prea curând. În fapt, toate necunoscutele din jurul acestei pandemii sunt parte din argumentul Suediei pentru a menține o abordare liberală. Trebuie să planificăm măsuri de distanțare socială puternică care să rămână în funcțiune mult timp de acum încolo, iar ele nu vor funcționa dacă sunt mai dure decât este cazul.

Țări ca Austria și Danemarca încep acum să ridice restricțiile, dar virusul continuă să se răspândească acolo, chiar dacă la o viteză mai redusă decât înainte. Când se vor ridica și mai multe restricții, atunci s-ar putea ca ele să fie introduse din nou pentru a controla noile izbucniri ale bolii. Nicio țară din Europa nu s-a gândit până acum cum ar putea fi pusă în practică o politică de testare și monitorizare pe scară largă. Nu știm când va apărea un vaccin. Pentru viitorul imediat, scheletul apărării împotriva virusului va trebui să se bazeze pe distanțare socială puternică. Autoritățile suedeze au propus o abordare liberală bazată pe responsabilitatea individuală deoarece poate fi tolerată o vreme mai îndelungată și are consecința de a „aplatiza curba”.

Mai există un argument pentru această politică. Carantina afectează libertățile civile: în Suedia aceste libertăți sunt, cu unele excepții, intacte. Politicile de izolare socială au consecințe uriașe asupra sănătății publice. Și sunt profund dăunătoare economiei. Suedia nu reprezintă o excepție: economia noastră s-a prăbușit ca un pietroi în ultima lună. În orașul în care locuiesc, Upsala, anunțurile de faliment apar acum pe multe vitrine și aud în fiecare zi de prieteni și cunoștințe care și-au pierdut slujbele sau micile afaceri. Producția națională a încetinit deoarece comerțul global s-a închis. Giganții industriali ca ABB sau Sandvik încă produc, dar nu pot livra marfa în alte țări. Producătorii de mașini ca Volvo și Scania au decis să-și închidă fabricile devreme în martie, deoarece nu puteau face rost de componente din alte țări.

Așadar, toată lumea era deja pregătită pentru mesaje neguroase când guvernul și-a prezentat noul buget săptămâna trecută. Dar cu toate acestea, experiența nu a fost plăcută. În scenariul principal, producția națională va scădea cu patru procente în acest an, iar șomajul va urca la 9%, în timp ce deficitul fiscal va fi de 3,8% din PIB.

Singura consolare este că ar fi putut fi mai rău. Suntem departe de prăbușirile care se anunță în țările aflate în carantină. În fapt, situația economică suedeză arată extraordinar de bine când o comparăm cu scenariile și estimările din alte părți. De exemplu, consumul personal în Danemarca și Finlanda a scăzut cu 66%, respectiv 70%, față de 30% în Suedia. Ajutoarele de șomaj din Norvegia au explodat și au crescut de patru ori mai repede decât în Suedia. Deficitele fiscale din Marea Britanie și SUA vor fi probabil între 12% și 15%.

Așadar, da: economia trebuie să fie luată în calculul politicilor față de pandemie dacă va dura mai mult de câteva săptămâni. Nicio țară nu poate susține politici supresive dacă ele vor avea consecințe dezastruoase pentru economie. Multe țări pot împrumuta acum bani pentru a plăti oamenii care nu muncesc și pentru a ajuta afaceri care se află pe punctul falimentului. Dar aceasta este o opțiune limitată. Datoriile acumulate acum trebuie să fie plătite mai târziu. Putem spera la o însănătoșire economică rapidă, dar mai degrabă va dura ani de zile pentru a reconstrui producția națională. Și știm deja ce va însemna asta: șomajul va rămâne mare, oamenii vor fi mai săraci și vor fi mai puțin bani alocați pentru ajutoare, servicii sociale și instituții fundamentale cum este poliția. Suedia nu va fi scutită de asta, dar economia noastră nu va fi devastată cum se va întâmpla în alte părți.

Așadar, Suedia nu se îndreaptă spre carantină. Iar echipa Tegnell nu se panichează și nici nu încearcă să-și salveze reputația. Marea majoritate a oamenilor cred că Suedia a avut o politică echilibrată și eficientă. Toată lumea este supărată pentru ceea ce se întâmplă în casele de bătrâni – unde survine cea mai mare parte a deceselor – și că stocurile de echipamente erau atât de mici. Unii oameni vor fi trași la răspundere. Unele capete vor pica. Dar impresia mea este că Tegnell va rămâne în funcție.