Dacă Milo reprezintă conservatorismul, am încurcat-o

de Paul Gottfried

În urmă cu câteva zile am împrumutat de la biblioteca locală, cartea lui Milo Yiannopoulos, publicată în regie proprie și descrisă ca o adevărată „livre de scandal”.

„Dangerous” se presupune că este explozivă. Până și așa-zisul său adversar, Bill Maher, îl laudă pe autor drept un „Christopher Hitchens tânăr, homosexual, plin de viață.” Milo promite că oricine citește cartea poate învăța cum „să riposteze în fața comuniștilor din campus, a profesorilor care le permit aceste lucruri, a presei mainstream, și a republicanilor obosiți din establishment.”

Tot ceea ce trebuie să știe cineva pentru a dobândi aceste dexterități se găsește în cartea lui Milo, cu condiția ca cititorul să răzbată prin proza energică a unui pisălog în căutare de publicitate.

Îi recunosc două merite lui Milo. Primul: spre deosebire de patronul său de odinioară, posacul Steve Bannon, se pricepe la cuvinte și chiar dacă ceea ce scrie este găunos, spune ceea ce vrea să spună cu istețime și vervă. Al doilea: și-a petrecut mare parte din viața sa tumultoasă de tinerețe, curtând prietenii, de la Bannon și echipa de la Breitbart la David Horowitz și mai recent, Tucker Carlson,  pentru a-l putea propulsa drept un soi de vedetă conservatoare.

Sunt mai puțin impresionat de peripețiile lui Milo în campusuri, unde a pus sub semnul îndoielii corectitudinea politică din academii, în numele idei sale de auto-eliberare. Aventurile sale nu i-au periclitat, totuși, viața. Așa-zișii vorbitori conservatori sunt invitați la așa-zisele instituții superioare de învățământ de către organizațiile republicane, iar aceste organizații împreună cu grupuri similare din Washington, plătesc drumul și cheltuielile. Din moment ce aceste apariții, foarte probabil, vor crea scandal și vor duce la demonstrații, se iau măsuri pentru a-i proteja pe vorbitori. Dar dacă situația arată cu adevărat amenințătoare, atunci evenimentul este anulat , iar „conservatorul” umilit este invitat (ca premiu generos de consolare) pe Fox News să își spună oful. Ca unul care s-a luptat, mai bine de 40 de ani, în campusurile americane cu CP și cu alte stângisme, fără niciun fel de ajutor din partea republicanilor sau a presei conservatoare, sunt cu greu mișcat de curajul sau teribilismul lui Milo.

În calitate de istoric al mișcării conservatoare din America, am luat cartea lui Milo pentru că m-a interesat să văd ce spune despre Alt-Right, dar interesul meu a dispărut rapid după ce am citit pasajele relevante. Am înțeles din carte că a fost la un moment dat o mișcare Alt-Right, care „a fost cea mai captivantă, dinamică și eficientă mișcare de dreapta care a apărut de la momentul Tea Party încoace.” Această creație a fost atât de solidă încât până și „un fost membru Tea Party, susținător al Israelului. era în acele vremuri susceptibil să fie atras de ea ca un fan al lui Richard Spencer.” Din păcate nu aflăm în niciun loc care era acel lucru minunat al mișcării, de dinainte ca Spencer și confrații săi să-l ruineze prin identificarea mișcării Alt-Right cu naționalismul alb și chiar cu negaționismul Holocaustului. De fapt, e greu să-ți dai seama de orice lucru în privința mișcării pe care Milo se creditează că a fondat-o și pe care, patronii săi bogați au considerat-o, se pare, excepțională.

Dați-mi voi să subliniez că Milo ca și alți foști și actuali pretendenți la statutul de Alt-Right au un lucru în comun: pasiunea pentru scandal. Asta în timp ce eforturile teoretice și educația de profunzime sunt lăsate în seama altora. Din acest punct de vedere, Milo stă mult mai prost decât naționaliștii albi pe care îi atacă.

Cu toate păcatele lor, acești activiști studiază teoria politică și istoria intelectuală, chiar dacă le folosesc într-o manieră ultra selectivă. Singura referință la un gânditor politic serios pe care am reușit să o găsesc în cartea lui Milo este Leo Strauss, la pagina 42, și chiar și această referință este atât de neclară (se pare că Strauss ne-a transmis că „cercetătorii trebuie să înțeleagă autorul cum s-a înțeles el pe sine”) încât este greu de înțeles ce caută acolo. Da, știu de-a lungul vremii am luat peste picior „conservatorii culturali” care construiesc argumente filosofice încâlcite, în timp ce se țin deoparte de problemele politice sensibile. Dar rânind într-un deșert intelectual, prin sute de pagini scrise de versiunea de dreapta a lui Kim Kardashian, am ajuns la concluzia că această versiune de conservatorism s-ar putea să fie mai rea decât un conservatorism din turnul de fildeș.

Cartea lui Milo ridică într-adevăr anumite probleme despre viitorul dreptei americane, sau cel puțin despre acea dreaptă care cel mai probabil dispune de resurse media și financiare uriașe. În mod limpede, problemele și dezbaterile în jurul cărora aceaste mișcare se învârte au, cu preponderență, un electorat înaintat în vârstă. (Privitorul obișnuit al Fox News are 70 de ani, iar cititorii National Review sunt doar cu puțin mai tineri.)

Sunt personalitățile ca Milo reprezentative pentru această mișcare? În calitate de personalitate publică, stilul său de viață neconvențional se potrivește cercurilor socialiste dar și facțiunilor libertariene din cultura contemporană. Milo se pricepe la bășcălii, dar este greu să-ți dai seama ce anume din civilizația apuseană încearcă în mod specific să salveze, altceva în afara dreptului său de a se plânge. Deși Milo și-a exprimat dezamăgirea că a vândut mai puține copii decât se aștepta, tot a reușit să ajungă pe primul loc în clasamentul Amazon. Este limpede că mulți oameni îi cumpăra carte pentru a-i descoperi gândirea (sau ce apare în carte sub forma asta). Și în pofida acuzelor de pederastie, care l-au făcut să piardă un contract cu Simon and Shuster, el rămâne în continuare o vedetă în rândul fanilor săi.

După cum am sugerat deja, Milo s-ar putea să fie noua față a unei mișcării conservatoare aflată mereu în mișcare și care este disperată să-i atragă pe cei tineri și pe cei minoritari. Și după câte s-ar putea presupune  un tânăr exhibiționist homosexual trece acum drept minoritate conservatoare.

Traducere după https://www.theamericanconservative.com/articles/if-milo-is-new-face-of-american-right-were-in-trouble/