Urând-o pe Maica Tereza

de Joseph Sobran

Am ezitat tot timpul să o numesc sfântă pe Maica Tereza, nu pentru că aș fi avut vreun motiv să mă îndoiesc de sfințenia ei, ci pentru mi s-ar fi părut o obrăznicie să numesc sfântă o persoană aflată încă în viață. De altfel, suspectez că orice persoană cu adevărat sfântă – sfințenia fiind inseparabilă de smerenie – ar urî să fie cinstită astfel în această viață.

Acum, că a trecut la cele veșnice, nu pare hazardat să o spunem: dacă Maica Tereza nu a fost o sfântă, atunci e greu de imaginat cum ar arăta una. Nu doar că a dus, după toate aparențele, o viață sfântă, dar a îmbogățit ideea noastră despre o astfel de viață. A găsit bucurie într-un tip de îngrijire pe care cei mai muți dintre noi nici măcar nu ne-am gândi să îl încercăm, și într-un loc, în care nici măcar nu am îndrăzni să punem piciorul. Exemplul ei i-a făcut pe mii de oameni să o imite.

Născută în Macedonia din părinți albanezi, s-a simțit chemată încă din tinerețe să-i ajute pe oamenii foarte săraci din Calcutta, în special să-i oblojească pe muribunzi. Activitatea ei misionară s-a desfășurat în tăcere. Celebritatea a venit mult mai târziu și oarecum neașteptat. Când se apropia de bătrânețe, Malcolm Muggeridge, aflat și el la momentul târziu al convertirii sale la creștinism, a auzit de ea. A scris o carte și a realizat un documentar pentru a-i cinsti munca.

Dacă mai era nevoie de probe pentru sfințenia sa, ele au venit în forma urii dezlănțuite pe care a inspirat-o gadarenilor din anumite zone. Fără să-și fi dat seama, Maica Tereza, care nu a gândit niciodată în termeni politici, a spulberat pretențiile Stângii de campioni ai cauzei săracilor. Când vine vorba de săraci, nimeni nu îi întrece pe stângiști la vorbărie. Dar micuța călugăriță a pus faptele în locul vorbelor.

Cristopher Hithchens, în încercarea de a submina munca lui Muggeridge, a atacat-o într-o carte cu un titlul obscen și într-un documentar. A scris chiar și câteva pamflete insultătoare.

Violența invectivelor era irațională în raport cu acuzațiile pe care s-a căznit să le aducă împotriva ei. De pildă, a acuzat-o că a primit bani de la Charles Keating, care a fost ulterior implicat într-un scandal, iar apoi a cerut clemență pentru el. Hitchens nu a explicat niciodată de ce a fost scandalos acest comportament, la urma urmelor. Ar fi trebuit să respingă orice donație din partea lui Keating? Ar fi trebuit să știe dinainte că va fi condamnat? După condamnarea sa (mai târziu anulată), de ce nu ar fi trebuit să pledeze pentru clemență, în lumina generozității manifestate pentru activitatea ei? A cheltuit banii pe bijuterii?

Niciun răspuns posibil la aceste întrebări nu poate explica asaltul vampirilor asupra sa. Este imposibil să ți-l imaginezi pe un marxist ca Hitchens scriind cu atâta venin despre Mao sau Castro. În masacrele lor ar descoperi motive mai înălțătoare decât în cele mai blajine momente ale Maicii Tereza. Mai presus de toate, nu ar avea niciun impuls să îi terfelească așa cum încearcă să o facă cu sfânta. Nu ar folosi niciodată înțepături murdare când ar scrie despre acești titani progresiviști!

De asemenea, mă îndoiesc că Hitchens și prietenii lui de stânga ar simți vreun imbold să pornească spre Calcutta, acum că sfânta nu mai e și acolo a rămas un gol. Stradaniile lor de a îmbunătăți condiția săracilor vor continua departe de mahalalele lumii a treia și vor lua forma exercițiilor verbale pentru o „schimbare sistemică”. Între timp, nu putem decât să sperăm că miile de oameni pe care Maica Tereza i-a îngrijit până în ultima clipă a vieții au întâmpinat-o cu bucurie în rai.

Articol tradus din engleză de la https://www.lewrockwell.com/2016/11/joseph-sobran/hating-mother-teresa/