Experții în nutriție ne vând gogoși

de Peter Hitchens

De fiecare dată când intru într-o cafenea și văd o brioșă pe care scrie „slabă în grăsimi”, trebuie să mă abțin să nu o smulg din vitrină, să o calc în picioare și să înjur. Am expertiză în a lua kilograme în plus, și știu că bulgărașul acela malefic de zahăr și faină reprezintă un drum rapid spre o dimensiune mai mare.

Grăsimea nu te face gras. Untul este bun pentru sănătate. La fel smântâna. Laptele degresat nu este ceva de mâncat, ci o pedeapsă fără sens, o modalitate de a ne face să ne simțim în mod inutil jalnic, dar care s-a impus din cauza unei iluzii.

Asta se întâmplă pentru că tot ceea ce majoritatea oamenilor cred despre mâncare, și aproape tot ceea ce magazinele le spun, este complet greșit. National Obesity Forum a criticat aceste opinii, într-o continuă încercare de a transmite mesajul: zahărul, nu grăsimea, este amenințarea pentru viețile noastre. Iar asta se știe din 1972 când un om de știință curajos, John Yudkin, a scris o carte, „Pur, Alb și Mortal”, arătând de ce este așa.

Autorul și teoria lui neconvențională au fost îngropați sub invective. În campania de discreditare s-ar putea să fi fost implicate și niște figuri din industria zahărului. Astăzi l-ar fi numit un „sceptic al pericolului grăsimii” sau ceva de genul ăsta. A murit în 1995, prea devreme să vadă cum ideile sale sunt recuperate și luate din nou în serios.

Chiar și în zilele noastre, oamenii ajung grași și mor din cauza unor boli groaznice pentru că lobbyul anti-grăsimi (și pro-zahăr) încă nu a fost neutralizat. Va fi, dar aceste lucruri cer timp. Menționez acest lucru nu doar pentru că este adevărat, dar și pentru că este un exemplu despre felul în care temenelile prostești în fața oamenilor de știință ne bagă constant la belele.

Scepticilor ca mine li se spune să nu cumva să critice preoții în halate albe.Dar oamenii de știință se află în dezacord între ei și adesea greșesc. De fapt, știința progresează prin distrugerea teoriilor false din trecut. Iar mirenii sunt perfect îndreptățiți să aplice logica și faptele la ceea ce spun acești oameni. De pildă, argumentul evident împotriva fanaticilor laptelui degresat este că decenii de astfel de politici ne-au dat mai mulți oameni grași decât au fost vreodată. Dar nu ar fi trebuit să așteptăm atât.

Există dovezi puternice împotriva multor altor lucruri acceptate ca adevărate, (pastilele „antidepresive”, „dislexia”, „ADHD”, „schimbări climatice produse de om”) și, adesea, dovezi foarte slabe în favoarea lor.

Cei care critică astfel de lucruri sunt reduși la tăcere cu furie, cu strigăte pompoase de „cum ai îndrăznit”. Iar dacă nu-și țin gura, sunt pedepsiți, adică exact ce a pățit John Yudkin. Totuși, cred că în toate aceste cazuri, criticilor li se va da ulterior dreptate, cum a fost cazul și cu profesorul Yudkin. Însă, din nefericire, vor suferi foarte mulți oameni până când adevărul va învinge.

Sfatul meu este să fiți mai sceptici cu ideile la modă. Credulitatea și conformismul nu au dus civilizația mai departe cu un singur pas.

Articol apărut și tradus de la http://hitchensblog.mailonsunday.co.uk/