Un an nou fericit? Nu, dacă sunt bombardat fără rost de artificii

de Peter Hitchens

Marțea trecută, cu mult după ce m-am dus la culcare, niște necunoscuți au dat buzna în casă și au început să țipe „La mulți ani!”, ceea ce m-a trezit dintr-un somn adânc.
De fapt, nu au făcut asta. Dar ar fi putut foarte bine să o facă. În realitate, niște oameni complet necunoscuți mie au crezut de cuviință să dea drumul la artificii în apropiere de casa mea, iar aceste artificii au sunat ca niște mine de război sau ca o baterie antiaeriană. A fost imposibil să dorm între 11.30 și 12.30.
Dacă vrei să sărbătorești Revelionul, nu am nicio problemă, deși nu-mi pot imagina deloc de ce ai face-o.
Ceea ce nu înțeleg însă nicicum este de ce ai vrea să mă faci și pe mine să sărbătoresc, sau de ce legea de bun simț, care interzice artificiile după ora 11, nu se aplică pe 31 decembrie. Eu nu mă apuc să anunț Crăciunul sau Paștele dând drumul la jumătatate de tonă de explozibili în grădina mea, la mijlocul nopții (și ar fi pe bună dreptate ilegal dacă aș face-o.)
Puțin îmi pasă că s-a schimbat calendarul. Tot ce înseamnă pentru mine este să-mi cumpăr un nou abonament, plus niște amintiri neplăcute din Moscova, din timpul Uniunii Sovietice, când autoritățile încercau să-i forțeze pe oameni să uite Crăciunul și să sărbătorească, în schimb, fără rost, schimbarea de calendar.

Până să apară blestematul de Ted Heath, nici măcar nu era zi liberă în Anglia. Iar până să apară acea creatură Blair, cu prostescul său Millenium, artificiile erau doar pentru alde Guy Fawkes.

Înainte era o noapte liniștită. Dacă locuiai într-un oraș de mare (eu am crescut la Portsmouth), puteai auzi sunetul ciudat și melancolic al sirenelor de vapoare la trecerea dintre ani. Probabil erau și câteva clopote de biserică. Dar puteai să dormi.
Cumva, această goală zi de sărbătoare crește în importanță cu fiecare an (la fel cum sufletul dispare din Vinerea Patimitilor, odată cea mai solemnă zi din calendar.)
Magazinele se închid, se așterne tăcerea – dar pentru ce? Și cât de curând, și deplorabilele trenuri privatizate vor înceta să mai meargă.
Nu o doresc. Puțin îmi pasă. Vă puteți bucura dacă vreți, dar nu mă forțați pe mine să fac.

Articol apărut în anul 2014 și tradus de la http://www.dailymail.co.uk/debate/article-2533941/PETER-HITCHENS-Happy-New-Year-Not-Im-bombarded-fatuous-fireworks.html