Normalizarea pedofiliei

de Judith Reisman

Campania de anarhie sexuală a lui Alfred Kinsey pare că nu se mai sfârșește.

Am participat alături de Matt Barber, decan adjunct al Liberty University School of Law, la conferința pedofilă „B4U-ACT” din 17 august, 2011. Pentru a se debarasa de „stigmatul” asociat cu pedofilia, un lobby tot mai influent dorește ca Asociația Psihiatrică Americană (APA) să redefinească pedofilia ca o orientare sexuală normală a „persoanelor atrase de minori”.

Pentru a adera la principiul lui Kinsey și de a-i atrage pe cei „straight” într-un fals sentiment de siguranță, vestimentația pedofililor era în mare parte conservatoare – părul tuns scurt, sacouri, câteva cravate și câțiva remarcabili cercei în urechi.

Matt Barber și cu mine am stat în spatele sălii printre aproximativ 50 de activiști și psihologi dispuși să îi legitimeze. Discursul inaugural, „Pedofilia, persoanele atrase de minori și Manualul de Statistică și Diagnostic al Bolilor Mentale (DSM): probleme și controverse”, i-a aparținut lui Fred Berlin, M.D., fondator al „National Institute for the Study, Prevention and Treatment of Sexual Trauma; Johns Hopkins Sexual Disorders Clinic”.

Totuși, clinica a fost fondată inițial de John Money, pentru a le da judecătorilor „spațiu de manevră” ca să nu-i trimită pe violatorii de copii în închisoare. Money, un avocat al pedofililor, a pledat, de asemenea, pentru o abolire a tuturor legilor privind vârsta consimțământului. Dr. Berlin este discipolul său.

În anul 1973, în era „post Kinsey”, un mic grup de psihiatri APA, destul de îngroziți de intimidările publice homosexiste, au picat de acord să se bazeze pe „informațiile” frauduloase despre sexualitatea umană provenite de la Kinsey pentru a redefini homosexualitatea drept ceva normal și a o scoate din nomenclatorul de boli mentale (DSM).

Decizia APA a fost promovată în manuale, în articole din reviste de drept, în decizii juridice și deja în 1974 a fost folosită în licee pentru educația sexuală. Rapid, lobbyul homosexual s-a îndreptat spre școlile primare și grădinițe agitând „prevenția” recurentă a SIDA, panica „intimidării” și a „urii”.

Pentru a redefini homosexualitatea ca o orientare „normală”, naturală, nu dobândită, cercetătorilor li s-a cerut să ignore toate informațiile legate de abuzul sexual timpuriu sau alte traume. Escrocheria a fost urmată în anul 1999 de informația furnizată de Departamentul de Stat conform căreia 64% dintre violurile homosexuale au ca victime băieți sub vârsta de 12 ani.

După ce a pretins că între 10% și 37% din bărbați sunt uneori homosexuali, Kinsey a spus că, de asemenea, copiii sunt activi sexual de la naștere și ca urmare merită să facă sex cu adulți sau cu tineri (conform doctrinei de educație sexuală a Planned Parenthood din 1974).

Drumul pe care se îndreaptă acum APA pentru a legifera pedofilia copiază succesul campaniei homosexuale. Fără îndoială lobbyul pedofil din media a regizat săruturile între băieți din serialul tv „Glee” pentru a face mai ușor de acceptat ca oamenii „atrași de minori” să fie văzuți ca „prietenii” sexuali ai băieților.

B4U-ACT pretinde că „îi ajută pe psihologi și psihiatri să afle mai multe despre atracția pentru minori și să ia în considerare efectele stereotipiilor, stigmatului și fricii.” În timp ce grupul clamează că vrea să-i învețe pe pedofili „cum să-și trăiască viața deplin în limitele legii”, nimeni nu a sugerat cum ar putea fi oprită această înclinație sau abuzurile sexuale.

Colegul meu a întrebat care este „vârsta consimțământului” propusă de grup și cel rol joacă pornografia în abuzurile sexuale împotriva copiilor. Nimeni nu a răspuns la prima întrebare, toți au negat influența pornografiei.

Fără îndoială, datorită prezenței noastre în sală, Dr. Berlin a admis că ocazional pornografia poate să declanșeze o manifestare sexuală. Și-a exprimat și convingerea personală că un copil înainte de pubertate (adică, înainte de 10 ani), nu poate consimți, și poată că până și adolescenții pot fi vulnerabili sexual.

Toți vorbitorii s-au concentrat pe descrierea pedofililor ca oameni sănătoși, normali și penalizați incorect prin stigmat și cuvinte obscene.  După repetate afirmații conform cărora pedofilii nu forțează niciodată copii, sunt drăguți și iubitori, un cercetător a citat o „victimă” copil care a fost sodomizată.

Pentru participarea lor, activiștii politici pedofili au primit 6.0 credite din partea  Maryland Board of Social Work Examiners. Cei 12 membri ai boardului au legitimat această farsă academică pedofilă, dând credite educaționale unor infractori sau aproape infractori pentru a-și avansa agenda lor de abuz sexual împotriva copiilor, folosind cercetări frauduloase și false.

Nu am putut să nu remarc aroganța concluziilor acestui grup conform cărora americanii se tem pentru siguranța copiilor lor din cauza unei puritanice „panici sexuale”. Din moment ce Departamentul de Justiție a descoperit că 58.200 de copii au fost răpiți de persoane din afara familiei, doar în 1999, asemenea temeri par justificate.

Articol apărut în anul 2011 și tradus din engleză de la http://www.drjudithreisman.com/archives/2011/08/theyre_mainstre.html