O profeție despre Islam

de Joseph Sobran

În anii ‘30, când bărbații albi se pregăteau pentru încă o rundă de măcelărire reciprocă, puțini dintre ei dădeau vreo atenție lumii musulmane. Presupuneau că este o regiune înapoiată, lăsată în urmă de istorie.

Un om însă a văzut lucrurile diferit. Marele polemist catolic Hilaire Belloc, un englez cu origini franceze, și-a  adus aminte de trecutul Islamului și a prezis, în cartea sa „The Great Heresies”, că va veni o zi în care Islamul va pune din nou probleme Vestului. Până în 1683 armatele sale au amenințat Europa, ajungând chiar până la Viena. Belloc credea că o revenire a Islamului, chiar și în secolul 20, este întru totul posibilă.

În opinia lui Belloc, Islam nu o era religie aparte, ci, prin originile sale, o erezie creștină, care a adoptat și a adaptat anumite dogme creștine (monoteismul, nemurirea sufletului, judecata finală), în timp ce le-a respins pe altele (păcatul originar, Întruparea, divinitatea lui Hristos, tainele). Crezul său simplu, rațional a avut o atracție puternică pentru arabi care nu cunoscuseră decât zeii capricioși ai cumplitelor religii păgâne. A înghițit lumea arabă, apoi a făcut convertiți și cuceriri mult dincolo de Arabia.

De la bun început Islamul a fost o religie militantă. Însuși Mohamed a cucerit întreaga Peninsulă Arabică în doar câțiva ani. Noua credință a fost sfâșiată de rupturi interne violente chiar pe măsură ce continua să se răspândească. Și s-a răspândit cu o rapiditate incredibilă.

Creștinii aveau motive întemeiate să se teamă de Islam, care a cucerit Spania și a păstrat-o timp de secole. Dar din moment ce Islamul nu era prea atrăgător pentru creșini, Apusul în general nu a reușit să vadă atracția sa pentru alții, atracția profundă și eternă exercitată în mințile credincioșilor. Spre deosebire de Vestul creștin, lumea musulmană nu a avut niciodată crize ale credinței, cum au fost Reforma și Iluminismul.

Islamul este o religie simplă, ușor de înțeles de oamenii obișnuiși.  Poruncile sale sunt riguroase, dar puține. Când a cucerit teritorii, oamenii subjugați s-au simțit mai egrabă eliberați decât înrobiți, deoarece adesea a înlocuit vechile birocrații guvernamentale împovărătoare cu regimuri relativ nepretențioase – și cu taxe mai puține. Câtă vreme autoritatea sa era respectată, regimul islamic era prin comparație libertarian. Le oferea milioanelor de oameni eliberare de asuprirea traadițională. De pildă, niciun musulman nu putea fi sclav.

Belloc face o distincție clară între Islam și cuceritori barbari cum erau hoardele mongole ale lui Ghingis Han. Mongolii erau pur distructivi. Erau recunoscuți că măcelăreau orașe întregi și făceau piramide uriașe din capetele tăiate.

Asemenea sălbăticii le erau necunoscute musulmanilor. Când cucereau, viața cotidiană mergea de regulă la fel ca înainte iar cultura înflorea. În multe privințe, lumea musulmană a fost, timp de secole, cu mult mai civilizată decât Europa creștină. Apusul a urât și s-a temut de Islam, dar nimeni nu s-ar fi gândit să-i numească „înapoiați” pe musulmani. Această imagine disprețuitoare a apărut mult mai târziu, când știința Europei moderne, tehnologia și mai presus de toate armamentul le-au eclipsat pe cele ale arabilor. Suntem predispuși să uităm cât de recent a survenit acest lucru, și după cum ne-a avertizat Belloc, faptul că nu este ireversibil.

Omul, în special cel nereligios, este gata să echivaleze puterea cu progresul. Mulți dintre cei care spun că America este „cea mai mare țară din lumea” înțeleg în realitate prin asta doar că America are o putere militară formidabilă, capabilă să anihileze orice altă țară.

Pentru musulmanul pios această atitudine pare prostească și barbară. Poate trage concluzia că Vestul decadent înțelege un singur lucru: forța. Și ar fi el departe de adevăr?

Belloc recunoștea că pentru mulți occidentali ideea unei noi provocări din partea Islamului părea „fantastică”, dar asta doar pentru că Vestul era „orbit” de „trecutul său imediat”.

Având în vedere perspectiva de timp mai lungă, el a întrevăzut că Islamul, deși inferior ca putere materială, are un mare avantaj: credința religioasă era încă puternică, în timp ce Vestul și-o pierdea și, pe cale de consecință, își pierdea și morala. El credea că este în întregime posibil ca Islamul să prindă din urmă din punct de vedere tehnologic Vestul, în același timp în care se îndoia că Apusul poate trăi o renaștere spirituală.

Începem să vedem cum se împlinește profeția lui Belloc? Dacă da, zarva produsă de terorismul islamică s-ar putea să fie doar un simptom superficial al uei drame istorice mult mai ample. Vestul este încă puternic, dar pe moarte. Islamul este încă slab, dar în ascensiune. Uitați-i pe teroriști. Verificați natalitatea.

Traducere din engleză de la http://www.fgfbooks.com/Sobran-Joe/2017/Sobran170714.html