Sodomia, avortul și forțele urii

de Joseph Sobran

Așadar J.D. Salinger a murit la 91 de ani și a rămas până la sfârșit un izolat. Secolul XX a fost o perioadă excelentă pentru a te izola. Asta dacă puteai, date fiind războaiele, înrolările, taxele și birocrația.

Când a fost publicat„De veghe în lanul de secară”, în urmă cu jumătate de secol, puțini erau cei, dacă era vreunul, care să se folosească de discursul asupra stării națiunii pentru a flata un grup de sodomiți. Holden Caulfield se referea la ei ca „pederaști”. Era destul de inofensiv pe atunci. Nu auzisem sau nu ne imaginam SIDA.

În ziua de azi poți găsi o organizație dedicată perversiunii tale specifice. În acele zile dulci de altădată, Winston Churchill putea numi un dușman politic drept „o rușine pentru pederastie” și noi puteam râde de această istețime obraznică, chiar dacă știam ce înseamnă pederastie. Astăzi, liberalii numesc aversiunea naturală față de sodomie drept „homofobie”, deși apare dintr-o îngrijorare legitimă despre sănătate și igienă, ca și despre moralitate.

De asemenea, nu erau mulți care să anticipeze că un președinte mulatru (cu numele de mijloc Hussein!) va fi preocupat într-o zi că pierde votul pederaștilor. Perspectiva era mult prea stranie pentru a fi plauzibilă. În calitate de comandant suprem al forțelor armate pe timp de război, Obama poate calma o țară neliniștită cu un ordin executiv simplu și concis prin care le cele tuturor soldaților să se curețe pe mâini după ce s-au dedat la acte sexuale nenaturale.

Copiii nu au nevoie de instruire de acasă sau de dăscăleală, fără să mai vorbim de educație teologică, pentru a fi convinși că sodomia este ceva respingător și demn de dispreț. Le pasă prea puțin de ceea ce bătrânii lor cred că este „progresism”. Dimpotrivă, sunt gata să ia în derâdere exact acele atitudini pe care adulții le aprobă. Nu-mi pot aminti măcar o conversație despre sodomie cu vreunul dintre cei cinci copii ai mei (cei mai mari sunt trecuți acum de 40 de ani), dar presiunea de grup se pare că i-a ghidat bine. Unul dintre ei s-a exprimat astfel: „Știu de ce este un păcat. Nu știu însă de ce reprezintă o tentație”.

Gary Wills ne dă asigurări că dacă Iisus s-ar afla printre noi azi ar fi de partea „gheilor”. Nu citează nici măcar un verset sau un cuvânt din Evanghelii, sau orice altă parte din Scripturi, pentru a susține această perspectivă specială. Uneori, îmi aduce aminte de acel personaj din Tolstoy care își alegea opiniile după cum își alegea și hainele: după modă. Wills susține, de asemenea, că avortul reprezintă un drept al femeii, neluând în seamă că unul dintre cele mai vechi documente creștine, Didahia, care exprimă foarte bine gândirea Apostolilor, interzice explicit avortul (cum o face și jurământul hipocratic.)

Isteria recentă în privința avortului a devenit o problemă chiar în Super Bowl-ul de anul acesta. A omorî propriul copil nenăscut a devenit acum unul din drepturile sacre ale femeii. Interzice-l dacă ai curaj! O asociație pro familie a iscat o dezbatere tristă când au difuzat o reclamă moderat pro-viață în care apăreau un tânăr jucător de fotbal  pe nume Tim Tebrow alături de mama sa (care a fost sfătuită să-l avorteze). Feministele enervate l-au acuzat, printre altele, pe Tebow și pe mama sa de o „ură neamericană”.

Tebow de asemenea a citat din Bibile. Forțele urii, se pare, nu se opresc de nimic.

Traducere din engleză de la http://www.fgfbooks.com/Sobran-Joe/2010/Sobran100202.html