Reformatorii educației știau că vor distruge învățământul

de Peter Hitchens

Iată de ce s-a făcut atât zarvă în jurul școlilor clasice (grammar schools): nu este vorba despre școli, ci despre ce tip de țară ne dorim să avem. Școlile clasice simbolizau autoritatea adulților, disciplina, tradiția, efortul serios înainte și recompensa după, autoperfecționarea. De asemenea, presupoziția acestor instituții era că băieții și fetele sunt diferiți, așa că educația lor se făcea separat. Mie îmi plac aceste lucruri, dar multora nu le plac.

Vechii laburiști și-au dat seama de asta. Au înțeles că astfel săracii se pot ridica, pot avea vieți mai frumoase și mai multă putere. Au creat o revoluție pașnică care a schimbat în bine Anglia. Consiliile  dominate de laburiști obișnuiau să construiască școli clasice și să fie mândre de ele.

Stângiștilor  moderni nu le plac astfel de idei. Mai degrabă i-ar învăța pe copii cum să facă sex decât să-i învețe să creadă în Dumnezeu. În special, ei nu cred că părinții sau profesorii ar trebui să aibă vreo autoritate asupra tinerilor. Statul ar trebui să fie cel încredințat să le spună ce să gândească. Ar trebui să aștepte de la Stat orice îmbunătățire a vieții lor.

Nu le place idea că există lucruri fixe pe care chiar trebuie să le înveți – motiv pentru care predarea limbilor și a științelor este un dezastru în școlile noastre. Cei care au distrus mai bine de 1000 din cele mai bune școli secundare din lume nu au făcut-o pentru a îmbunătăți educația. Știau că o vor face mai rea pentru copiii străluciți.

Într-un caz, cel al lui Sir Graham Savage, au admis explicit acest lucru. Au făcut-o pentru ca țară să fie mai „democratică”, mai asemănătoare cu SUA. Au făcut-o să arate ca SUA în părțile ei proaste, și foarte neasemănătoare cu SUA în părțile ei bune.

Cât de straniu este să-mi amintesc că în copilăria mea exista un lucru numit „exodul inteligențelor”, ceea ce însemna că oamenii de știință britanici erau atrași de SUA, pentru că acolo nu existau suficienți oameni de știință educați. Iar pe atunci un absolvent britanic de liceu era considerat egalul unui absolvent de universitate americană. Nu mai este cazul acum. Dușmanii școlilor clasice ar trebui să nu mai mintă despre asta ca să obțină ceea ce vor.

Se plâng de cei care nu intră în aceste școli. Bineînțeles că selecția pentru orice școală are pierzătorii și câștigătorii ei.  Dar avem selecție și în școlile comprehensive (școli unde nu există criterii de admitere în funcție de aptitudini sau realizări școlare – n.trad.). Doar că aici selecția se face prin privilegii secrete utilizate de părinții înstăriți care dau din coate. Cum este mai bună această situație decât selecția prin abilități?

O cercetare efectuată în anul 2010 de Sutton Trust a descoperit că școlile comprehensive sunt foarte segregate social. De fapt, principalele școli comprehensive sunt mult mai exclusiviste social decât școlile clasice rămase.
Atât cele 164 de școli clasice rămase cât și cele 164 de școli comprehensive, cele mai selective social, atrag copii din zone unde 20% din elevi provin din familii sărace. Dar cele presupus comprehensive aveau în componența lor doar 9,2% copiii săraci, iar cele clasice 13,5%. Care este mai democratică?

De fapt, majoritatea școlilor clasice rămase sunt atât de asaltate de copii de gimnaziu care își angajează meditatori încât notele de intrare sunt complet distorsionate. Dacă am avea în continuare un sistem național de școli clasice ar fi mult mai drept decât școlile comprehensive de top.
Mi-aș fi dorit să cred că Theresa May chiar vrea să restabilească școlile clasice. Aceasta reformă a fost făcută cu succes în Germania de Est. Dar mă tem că a fost doar o mișcare de fațadă pentru a câștiga votul multor votanți care doresc schimbarea. Chiar și așa, este mult mai bine decât nimic și un semn că această greșeală națională ar putea fi într-o zi reparată.