În recentele dezbateri a fost avansat argumentul potrivit căruia Uniunii Europene îi lipsește controlul democratic și nicio reformă nu va putea schimba vreodată acest lucru. Cei care doresc să rămână în Uniune au respins argumentul ca fiind o pledoarie populistă. În opinia lor, pentru astfel de chestiuni înalte nu ar trebui consultați oamenii deoarece ei nu înțeleg care este miza. Experții sunt cei care trebuie să decidă.
De fapt, experții, sau cel puțin aceia pe mâna celor care au mers eurofilii, sunt cei care nu au înțeles. Le-a scăpat din vedere că britanicii sunt un popor profund democratic și nu acceptă să fie guvernați de birocrați care nu pot fi trași la răspundere pentru greșelile lor. Într-adevăr, văzând tonele de furie aruncate după vot asupra electoratului, ne putem întreba cu temei dacă elitele sociale și de afaceri din țara noastră cred cu adevărat în democrație.
Unii au cerut un al doilea referendum, imitând astfel modelul Uniunii Europene care, atunci când este învinsă într-un vot popular, cere repetarea votului pentru a le da oamenilor șansa de a-și corecta greșeala. Dar tocmai pentru că Uniunea Europeană nu are încredere în oameni, oamenii nu au încredere în Uniunea Europeană.
În lumea modernă, în care guvernele se bucură arareori de un vot majoritar, majoritatea dintre noi trăiește sub un guvern cu care nu este de acord. Acceptăm să fim conduși de legi și decizii ale unor politicieni cu care suntem în dezacord, și care probabil ne displac profund. Cum este posibil? De ce nu se prăbușesc constant democrațiile din moment ce oamenii refuză să fie guvernați de oamenii pentru care nu au votat vreodată?
E limpede. O democrație trebuie să fie ținută laolaltă de ceva mai puternic decât politica. Trebuie să există o persoana întâi plural, o loialitate pre-politică care să-i determine pe vecinii care au votat diferit să se comporte unul față de celălalt ca niște parteneri cetățeni pentru care guvernul nu este „al meu” sau „al tău”, ci „al nostru”, indiferent dacă suntem de acord cu el.
Este adevărat că stabilitatea unei țări depinde într-o măsură foarte mare de creșterea economică, dar depinde, de asemenea, de încrederea socială, de simțul de apartenență și de speranța că ne vom ajuta unul pe celălalt în momentele de criză adevărate. Încrederea socială vine din limba comună, din obiceiuri comune, din fidelitatea instinctivă față de lege, din procedurile pentru rezolvarea disputelor și a nemulțumirilor, din spiritul public, din abilitatea oamenilor de a-și schimba guvernul printr-un proces în totalitate transparent.
Elitele urbane construiesc încredere prin decizii de carieră, proiecte comune, cooperare peste granițe și ceea ce filosoful John Stuart Mill a numit „experimente de viață”. Precum aristocrații din trecut, își formează propriile rețele fără legătură cu granițele naționale. Nu depind, în general, de un loc anume, de o credință anume, sau de o anumită rutină pentru a simți că aparțin. În recentul vot ar fi avut puține remușcări să spună „da” pentru rămânerea în Uniunea Europeană deoarece le afectează stilul de viață, în cazul în care o face, doar marginal.
Cu toate acestea, chiar și în condițiile vieții moderne, această elită urbană depinde de alți oameni cu alte viziuni: fermieri, manufacturieri, croitori , mecanici, soldați și administratori, oameni pentru care atașamentul față de un loc și obiceiurile sale este implicit în tot ceea ce fac. Nu este cu siguranță dificil să ne imaginăm că într-o problemă de identitate, acești oameni vor vota cel mai probabil diferit de elita urbană.
O persoana întâi plural incluzivă reprezintă rezultatul cooperării și al încrederii între generații. Aceia care au inspirat și direcționat proiectul european au încercat să creeze „un noi” prin șarlatanii și subvenții, suprimând loialitățile naționale ale popoarelor europene. Dar naționalitatea, țara natală și cultura locală definesc adevărata identitate europeană. Mă uimește că atât de mulți oameni nu reușesc să vadă acest lucru sau să înțeleagă că democrația și identitatea națională depind într-un final una de alta.
Traducere din engleză de la https://www.conservativewoman.co.uk/roger-scruton-the-eu-is-an-affront-to-democracy/
1 Comment
O insultă sunteți voi, cei care doriți distrugerea UE, așa prost croită cum este ea, ca să poată ”karamazovii” s-o poată stăpâni!