Globalism și naționalism

Robert Bartley, fostul coordonator al paginii de editoriale din The Wall Street Journal, a fost un zelot al liberului schimb care a susținut timp de decenii un amenendament de cinci cuvinte la constituție: „Trebuie să avem granițe libere”.

Bartley recunoștea care va fi efectul asupra țării prin dispariția granițelor și intrarea unui val nesfârșit de imigranți. „Cred că statul-națiune este terminat”, afirma Bartley.

Viziunea și ideologia sa aveau un pedigree substanțial.

Cultul liber schimbist, fără granițe a înflorit în secolul XVIII în Marea Britanie. Apostolul Pavel al acestei credințe post-creștine a fost Richard Cobden care a fermecat elitele cu grandoarea viziunii și cu puterea retoricii sale.

În Sala Liberului Schimb din Manchester, la 15 ianuarie 1846, au venit atât de mulți oameni să-l asculte încât scaunele au trebuit scoase. Acolo, Cobden a tunat: „Privesc în viitor. Văd principiul Liberului Schimb care va acționa asupra lumii morale cum acționează principiul gravității în univers: aducându-i pe oameni laolaltă, anulând antagonismele de rasă, credință și limbaj, unindu-ne într-o pace eternă.”

Marea Britanie s-a convertit la această credință utopică și și-a deschis piețele lumii întregi. Peste Atlantic, totuși, un alt sistem, care avea să fie cunoscut ca „Sistemul American”, avea să fie îmbrățișat.

A doua lege semnată de președintele Washington a foste Legea Vamală din 1789. Iată ce declara Părintele Fondator al națiunii în primul său discurs ținut în Congres: „Un popor de oameni liberi…ar trebui să promoveze acele industrii care îi fac independenți de ceilalți în ceea ce privește lucrurile esențiale, în special aprovizionarea armatei.”

În „Raport asupra Industriei”, în 1791, Alexander Hamilton scria: „fiecare națiune trebuie să aibă în interiorul său toate lucrurile esențiale. Acestea constau în mijloacele de subzistență, îmbrăcăminte și apărare.” Înțelepciune din experiență.

La Yorktowtn, americanii au trebuit să se bazeze pe puști și vase franceze pentru a-și câștiga independența. Erau hotărâți să creeze un sistem care să pună capăt dependenței față de Europa pentru nevoile vieții noastre naționale și să pună bazele unei dependențe reciproce între americani.

Eroarea britanicilor a devenit evidentă în Primul Război Mondial, când o Americă autarhică a stat deoparte, dar îi vindea unei Anglii dependente de importuri, mâncare, provizii și armele de care avea nevoie pentru a supraviețui, dar pe care nu le putea produce.

Primul pas major al Americii în direcția liberului schimb, a granițelor libere și a globalismului a fost făcut de JFK cu Legea Extinderii Comerțului și de Lyndon B. Johnson cu Legea Imigrației din 1965.

Totuși, spre sfârșitul Războiului Rece, a apărut o reacție și o trezire de proporții. Deficitul comercial al SUA era de sute de miliarde, iar mai mult de un milion de imigranți legali și ilegali inundau anual țara, alterând sensibil caracterul națiunii.

Americanii au ajuns să-și de seama că liberul schimb sufocă baza industrială iar granițele libere înseamnă pierderea țării în care au crescut. Și nu există vreo pierdere mai mare pe acest pământ.

Rezistența de dată recentă a omului apusean față de agenda globalistă este acum peste tot evidentă.

O vedem în ostilitatea lui Trump față de NAFTA, în tarifele sale vamale, în zidul de la graniță.

O vedem în Brexit, declarația de independență a Marii Britanii față de UE. O vedem în victoriile politice ale naționaliștilor din Polonia, Ungaria și Cehia, în succesul partidelor anti-UE de pe tot cuprinsul Europei, în mișcările secesioniste din Scoția, Catalonia și Ucraina, în admirația față de naționalistul rus Vladimir Putin.

Europenii au început să se privească pe ei înșiși ca indigeni al căror Vechi Continent este pus în pericol mortal de sutele de milioane de invadatori care traversează Mediterana și vin disperați și le ocupă locurile de baștină.

Cine stăpânește viitorul? Cine va decide soarta Occidentului?

Problema globaliștilor este viziunea pe care o oferă. Lumea comerțului liber, a granițelor libere și a unui guvern mondial sunt construcții ale minții care nu ating inima.

Oamenii se vor bate pentru familia, credința și țara lor. Dar câți își vor da viața pentru pluralism și diversitate?

Cine se va lupta și va muri pentru Eurozona și Uniunea Europeană?

Pe 4 august, 1914, partidul anti-militarist german social democrat, cel mai vechi și mai mare partid socialist din Europa, a votat pentru ca Germania să înceapă războiul împotriva Franței și Rusiei. Odată ce războiul a început, socialiștii germani erau în primul rând germani.

Patriotismul este mai presus de ideologie.

În „Prezent la Ziua Creației” Dean Acheson a scris despre lumea postbelică și instituțiile create în acei ani, când a lucrat sub FDR și Truman în Departamentul de Stat: ONU, FMI, Banca Mondială, Planul Marshall, și odată cu clivajul Est-Vest, NATO.

Asistăm acum la sfârșitul tuturor acestor instituții.

Iar elitele noastre transnaționale au o problemă aparent fără rezolvare.

Pentru milioanele de oameni din Occident treziți la realitate, granițe libere și comerț liber globalist nu reprezintă un viitor luminos, ci o amenințare existențială la adresa suveranității, independenței și identității țării pe care o iubesc. Și nu vor accepta de bunăvoie să meargă spre somnul de veci.

Traducere din engleză de la https://www.lewrockwell.com/2018/03/patrick-j-buchanan/globalists-and-nationalists/