De ce sunt milenialii socialiști?

01/06/2018    |   de Devin Foley

Ați văzut, probabil, până acum, sondajele care relevă că jumătate dintre mileniali au o imagine bună despre socialism, și vă întrebați, probabil, cum este posibil așa ceva. Nu a câștigat America Războiul Rece?

Ei bine, da, am câștigat Războiul Rece, dar îl pierdem pe cel cultural?

La un moment dat, în timp ce discutam despre tendințele socialiste ale consiliilor locale cu un cititor, i-am explicat că, ceea ce se întâmplă în prezent, este rezultatul a ceea ce s-a făcut în decurs de zeci de ani. Americanii nu au devenit socialiști peste noapte. Nu, calea a fost pregătită pentru această popularitate.

Mulți conservatori și libertarieni se vor consola cu gândul că mulți mileniali care privesc favorabil socialismul nu-l pot defini, de fapt. Din punct de vedere politic, asta nu prea contează.

Ceea ce contează este modul în care milenialul tipic percepe socialismul, pentru că asta îi va spune cum să voteze la următoarele alegeri. Dacă am o viziune favorabilă asupra socialismului, atunci sunt destul de înclinat să votez pentru un socialist, indiferent cum definesc această ideologie.

Și cum este perceput socialismul? Ca un sistem de guvernare drept, care se asigură că toată lumea are bunăstare materială, care dă scop vieții și mărește șansele la fericire.

Detaliez, mai jos, cinci motive pentru care un astfel de sistem este atrăgător pentru americanii tineri.

 

  1. Familii destrămate. În timp ce elitele noastre culturale vor să ignore problema, destrămarea familiilor în ultimii 40 de ani a avut consecințe psihologice grave asupra multor americani. Casele fără ambii părinți biologici, în special fără tată, cresc exponențial perspectiva depresiei și a anxietății la copii, care se vor confrunta mult timp cu problema abandonului. Ar trebui să fim surprinși că o generație de americani care au crescut în familii destrămate caută o ideologie care le promite siguranță?
  2. Educație. După cum au avertizat mulți experți, educația primită în multe școli publice (și chiar private) formează elevi cu o perspectivă asupra lumii în care socialismul devine atrăgător.

De pildă, în timpul cursului de istorie a Statelor Unite ale Americii, temele discutate de obicei sunt cele ale Erei Progresiviste și ale luptelor împotriva capitalismului. De asemenea, este accentuată importanța urmăririi egalității, începând cu Declarația de Independență. Această îndoctrinare nu este limitată la orele de istorie sau cultură civică. Astfel de exemple abundă în toate școlile și disciplinele, indiferent de subiect.

  1. Prăbușirea creștinismului. În SUA, creștinismul a fost, în mod tradițional, una dintre influențele culturale majore. Ne-a oferit un sens al vieții, ne-a ajutat să ne controlăm patimile, ne-a unit și a dat un înțeles suferințelor noastre. Toate acestea s-au evaporate, lăsând un gol în mulți dintre tinerii americani.

Astăzi, mulți dintre noi vrem să fim parte din ceva mai mare decât noi, dar care să nu ceară prea mult de la noi. Mai degrabă, vrem ceva care să ne slujească.

  1. Distrugere creativă. Să o spunem pe șleau: capitalismul este înfricoșător pentru mulți oameni. Când va lovi următoarea criză? Dacă va face altcineva un produs care mă va scoate de pe piață? Ce fac dacă îmi pierd slujba? Cum îmi voi plăti împrumuturile și cum voi cumpăra o casă? Și grijile nu se mai opresc. O societate și o economie libere necesită ca oamenii care au autocontrol, siguranță și putere să se descurce. Odată ce o societate liberă se predă dorinței de siguranță, libertatea va dispărea treptat.
  2. Decadența. Este evident că astăzi avem o bunăstare materială superioară oricărei alte epoci istorice. Majoritatea americanilor au crescut fără să știe ce înseamnă să-ți lipsească lucruri elementare. Magazinele noastre sunt pline, ultima tehnologie este accesibilă, putem comunica la distanțe incredibile, avionul și mașina sunt lucruri comune, rareori trebuie să sacrificăm ceva.

Până și săracii din America au aer condiționat, televizoare, celulare, mașini, haine bune, computere șamd. Suntem complet indiferenți față de bunăstarea noastră actuală și la felul cum ne afectează bogăția. Mai mult, ne petrecem timpul urmărind emisiuni și reclame care ne reamintesc credința că putem și ar trebui să consumăm orice vrem. Dacă nu avem bani pentru asta, există întotdeauna cineva care ne va împrumuta pentru a avea ceea ce vrem acum. Totul este „la cerere”.

Am uitat, în bună măsură, eforturile grele și sacrificiile generațiilor precedente care au făcut acest lucru posibil. Nu ne putem închipui un alt mod de a trăi. Și, pe măsură ce viețile noastre sunt tarate de indulgență față de sine, decadență, gândirea noastră este coruptă. Tocmai succesul capitalismului s-ar putea să fie și cel mai mare eșec al său.

Dacă sunteți de acord, în linii mari, cu cele cinci cauze ale tendinței spre socialism a americanilor, cred că mai este un punct care trebuie atins. Din toată această listă, există un singur subiect care poate fi remediat printr-o soluție politică: educația. Restul problemelor sunt fundamental probleme culturale.

După cum am încercat să demonstrez mereu, cultura determină politica. Dacă vrei să înțelegi ce se va întâmpla în următorii zece ani, trebuie doar să te uiți la convingerile politice ale tinerilor americani și la felul în care își trăiesc viața. Politica și politicile se vor plia, în cele din urmă.

Din acest motiv, creșterea și educația copiilor sunt atât de importante. Felul în care sunt formați sentimental și intelectual copiii va reprezenta factorul determinant în viitorul lumii. Dacă vreți schimbarea politică mâine, atunci efortul vostru trebuie să se concentreze asupra culturii de azi.

1 Comment

  1. Octavian Lupu spune:

    Dl. Foley se pare că ignora cu bună știință prăpastia dintre un număr din ce mai „confidențial” de superbogati și un număr din ce în mai greu de recenzat de săraci și supersaraci, clasa medie devenind treptat mai mult un ideal romantic decât o realitate semnificativa. Totul se datorează eșecului răsunător (acceptat ca atare chiar și de FMI) al neoliberalismului pur și dur un fel de stalinism economic de sens contrar. Un economist american, al cărui nume nu mi-l mai amintesc, spunea la finele secolului trecut, parafrazându-l probabil pe Malraux: capitalismul va fi mai echitabil sau nu va mai fi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *