Subiectul zilei este „Dumnezeu și țara”. M-am gândit ca pentru această săptămână, când aniversăm cea de-a 231-a aniversare a semnării Declarației de Independență (emisiunea a fost difuzată în 2007 – n. trad.), ar fi un moment potrivit să discutăm problema patriotismului. Sper că ascultătorii mei din alte părți ale lumii vor fi atenți deși voi discuta cu predilecție despre ortodoxia din Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, cred că unele din comentariile mele vor fi interesante și pentru cei din afara SUA.
Doresc să sugerez că există trei atitudini fundamentale pe care un creștin ortodox le poate avea față de țara sa: recunoștință, conștiință onestă, atenție.
Să începem cu recunoștința. Când ne gândim la persecuția groaznică a creștinilor care a avut loc în Uniunea Sovietică și care are încă loc în alte părți ale lumii, când ne gândim că majoritatea populației din lume trăiește sub regimuri opresive, fiecare creștin american care își merită numele nu poate să nu-I mulțumească lui Dumnezeu pentru șansa de a trăi aici în Statele Unite.
Într-adevăr, câți dintre frații noștri ortodocși din această țară nu au ajuns aici din cauza persecuțiilor la care au fost supuși în alte părți ale lumii? Aici avem libertatea de a ne construi bisericile noastre, să ne mărturisim deschis credința, să facem convertiri, să înființăm școli, să facem muncă filantropică, pe scurt să ne trăim viețile noastre în PIETATE și credință liniștită (pentru un punct de vedere la zi asupra situației creștinilor din SUA, vezi această conferință susținută de Dr. Clark Carlton – n.trad.). Sigur, trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru aceste binecuvântări.
În același timp, totuși, a fi recunoscători nu înseamnă că trebuie să ne romanțăm țara sau istora. Seara trecută, la o cină în aer liber, o doamnă mi-a spus că țara noastră a fost clădită pe creștinism. Ei bine, este adevărat că mulți dintre Părinții Fondatori erau creștini pioși. Deși din punctul nostru de vedere, erau cu toții eretici. Dar mulți nu erau creștini. Jefferson, de pildă, era deist.
Este cert că Părinții Fondatori erau influențați de Biblie și de creștinismul protestant. Dar erau influențați și de tradiția legală britanică („common law”) și de raționalismul iluminist. Ceea ce încerc să subliniez este următorul lucru: trebuie să fim recunoscători și mândri de țara noastră fără să pretindem că este ceva ce ea nu este, adică o țară creștină.
Din acest motiv, a doua atitudine pe care noi, ca ortodocși din Statele Unite, trebuie să o adoptăm este una de conștiință onestă și critică, având în minte avertismentul biblic că nu avem o cetate stătătoare. Trebuie să ne aducem aminte că toate guvernările umane, fie ele cât de bune, sunt inferioare Împărăției lui Dumnezeu. Din acest motiv, în toate momentele, trebuie să ne păstrăm abilitatea de a vedea țara noastră și pe noi exact cum suntem.
Țara mea, bună sau rea, nu este o atitudine ortodoxă. Sunt suficient de bătrân să îmi aduc aminte de serialul „All in the Family”. La noi în casă era un ritual de familie, în parte deoarece cred că tatăl meu, un antreprenor mic, de succes, din Sud, atât de diferit de Archie Bunker, se identifica de fapt cu Archie. Acum că mă gândesc la asta, mi se pare cam lugubru.
În fine, vă veți aminti că Archi îl numea mereu pe Meathead comunist. Cu toate acestea, Meathead susținea că protestează împotriva lucrurilor greșite deoarece își iubește țara și vrea să-i fie mai bine. Și, de fapt, Meathead avea dreptate. Patriotismul adevărat nu înseamnă supunere oarbă. Este curajul de a te ridica și a spune: „aceste lucruri nu ne fac o națiune mare”.
Ca ortodocși, suntem învățați să fim critici față de noi, să nu gândim prea bine despre noi, să ne recunoaștem și să ne mărturisim căderile, astfel încât să ne apropiem de imaginea lui Hristos. Nu ar trebui să avem aceeași atitudine față de viața noastră colectivă ca cetățeni? Patriotismul adevărat, adică o dragoste naturală pentru țară, înseamnă o auto-evaluare onestă și critică.
Cu siguranță, avortul este rușinea noastră națională, la fel cum sclavia era în secolul al XIX-lea. Dar ce putem spune despre doctrina războiului preventiv sau a torturii aprobate de stat sau a asasinatelor comandate de stat? Ca ortodocși, avem o datorie să luăm poziție când statul, în numele nostru, acționează imoral.
Astfel ajungem la cea de-a treia atitudine, care este atenția. Libertățile politice de care ne bucurăm în această țară au fost plătite cu un preț mare.
Familia mea are rădăcini pe fiecare ramură în această țară care se întind până în anii 1700. Străbunii mei și-au riscat viața și trupul, căminul și casa pentru a face această națiune. Pentru mulți dintre cei care ascultă, străbunii voștri au riscat tot felul de pericole pentru a ajunge pe aceste țărmuri. Libertatea nu a fost și nu va fi niciodată gratis.
Adevărul trist este că totuși majoritatea oamenilor nu vor cu adevărat să fie liberi pentru că libertatea vine la pachet cu o mare responsabilitate. Istoria este plină de republici care s-au transformat în dictaturi, doar pentru că oamenii erau dispuși să renunțe la libertatea lor de dragul siguranței și al pâinii. Din punct de vedere istoric, națiunea noastră este încă tânără. Și dacă voi credeți că așa ceva nu ar putea avea loc aici, atunci sunteți naivi.
Vin vremurile, mai repede decât veți crede, când legislația privind infracțiunile motivate de ură („hate crimes”) se vor transforma în reglementări privind discursul urii, iar prelații vor fi îndepărtați pentru că predică ideea că homosexualitatea este un păcat. Și înainte de a-i acuza pe democrați de astfel de lucruri, gândiți-vă că actuala administrație republicană a pus în aplicare legi care pot fi folosite cu ușurință pentru a asupri și a reduce la tăcere creștinii ortodocși din această țară. Din acest motiv, trebuie să rămânem atenți pentru a proteja libertățile noastre pentru care strămoșii noștri au sacrificat atâtea.
Nu mă interesează prea tare speculațiile legate de sfârșitul lumii. Cred că din moment ce am crescut ca baptist în anii ‘70, la apogeul modei lansate de Hal Lindsey, „Late, Great Planet Earth”, sunt destul de vaccinat împotriva acestei tendințe. Așa că mărturisesc că nu acord prea multă atenție unor astfel de lucruri când le întâlnesc în literatura ortodoxă. Totuși, există un lucru pe care Scriptura îl exprimă foarte clar. Pe măsură ce ne apropiem de a A Doua Venire, se vor înrăutăți lucrurile pentru creștini. Din nou, atenția este cuvântul cheie.
Pe măsură ce reflectăm la cele două secole de istorie americană și la fierbințeala ciclului electoral din 2008, aș dori să vă încurajez să faceți două lucruri. În primul rând, citiți constituția. Este disponibilă online și nu e foarte lungă. Trebuie să înțelegeți ce aveau în cap Părinții Fondatori când au pus bazele acestei țări ca republică constituțională. Cred că veți fi surprinși să vedeți ce puteri foarte limitate acordă constituția guvernului federal.
În al doilea rând, faceți-vă timp să descoperiți ce poziție au candidații asupra unor subiecte. Simpla apartenență la un partid nu este suficientă. Ambele partide au atât de multe aripi încât termenii de democrat și republican sunt aproape lipsiți de înțeles astăzi.
Tindem să ne gândim la vot ca la un drept, dar cred că este o atitudine greșită pentru noi ortodocșii. Votul este un privilegiu și ca toate privilegiile presupune o mare responsabilitate. Doar fiind informat asupra subiectelor și a candidaților putem vota în acord cu conștiința noastră și să ne ridicăm la înălțimea acestei mari responsabilități. Și făcând asta, ne vom dovedi ai fi vrednici de acest privilegiu și astfel să-I mulțumim lui Dumnezeu.
Și acum fie ca Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, prin mijlocirea rugăciunilor Sf. Inochentie din Alaska și a fericitului stareț Sofronie Saharov să ne miluiască pe noi toți și să ne primească în Împărăția Sa veșnică.
Traducere după transcriptul unei emisiuni realizate de Clark Carlton, accesibil aici.