E cineva sincer?

01/08/2018    |   de Joseph Sobran

Într-o vreme care se fălește cu „sinceritatea” în privința sexului, asistăm la apariția unor noi forme de ipocrizie, ca și a unor noi tabuuri despre discuțiile libere. Liberalii iau în derâdere sintagma „agenda homosexuală”, de  parcă nici nu ar exista așa ceva – chiar dacă acea agendă se suprapune cu cererile de „mariaj între persoane de același sex”!

Sunt un pic derutat de pasiunea pe care această problemă o ridică, din moment ce „căsătoria homosexuală” este în mod literal un non-sens. Despre Lincoln se spune că ar fi întrebat „câte picioare are un cățel dacă îi socotim și coada?” Răspuns: „Patru. A numi coada picior nu o transformă în picior”. În același fel, a numi uniunea homosexuală căsătorie nu o face să fie căsătorie.

Până și societățile care au tolerat sodomia au tratat rar, dacă au făcut-o vreodată, astfel de cupluri ca mariaje. Motivul practic pentru căsătorie a fost întotdeauna nașterea și creșterea copiilor. Chiar și majoritatea homosexualilor a înțeles mereu acest lucru. Homosexualii, în special, sunt arhicunoscuți pentru promiscuitatea lor, așa că până și dacă legea va recunoaște astfel de uniuni drept mariaje, mă îndoiesc că mulți dintre ei vor alege monogamia.

Tolerarea sodomiei nu este nici pe departe o caracteristică constantă, fie și în societățile păgâne. Vechii greci, în pofida a ceea ce ni se spune, au privit-o cu dezgust și au penalizat-o drept infracțiune. Toate societățile au un tip de moralitate sexuală, care inevitabil favorizează căsătoria și de regulă exclude sodomia. Și chiar și acolo unde sodomia este permisă, de regulă are loc între bărbați și băieți. Poetul roman Juvenal, care a văzut cam tot ce era de văzut în acel oraș plin de viață, îi descrie pe homosexualii din Roma în cei mai usturători termeni.

Propaganda perversiunii ne reamintește în permanență că actele homosexuale apar până și în regatul animalelor. Totuși, evită să menționeze că acestea sunt foarte rare, și chiar și atunci sunt exercitate pentru simpla descărcare sau pentru a manifesta dominația. Iar monogamia apare printre speciile de animale mai inteligente, dar ele nu se împreunează niciodată cu cei de același sex. Natura încearcă să ne spună ceva.

În mod evident, clamoarea pentru căsătoria homosexuală nu putea apărea decât într-o societate care deja tratează căsătoria foarte lax. Homosexualii o pretind având cunoștința sigură că nu va dura până când moartea îi va despărți. Jurământul nu mai este o promisiune sacră, ci este văzut ca o expresie a unui impuls romantic, făcut,  ca să spunem așa, cu degetele încălecate.

Mulțumită noilor legi ale adopției și inseminării artificiale, cuplurile de același sex, homosexuali și lesbiene au acum copii. Din nou ni se spune că nu avem de ce să ne facem griji. Copiii vor fi în regulă, crescuți  de doi „părinți” iubitori. Abuzurile sexuale împotriva copiilor vor fi rare.

Din nou un pic de scepticism este firesc. Într-un moment în care familia tradițională se află sub un atac neîncetat iar eșecurile sale sunt făcute publice și dramatizate, doar ipotetica familie homosexuală este idealizată și sentimentalizată, chiar înainte de a cunoaște rezultatele concrete.

Ni se spune că homosexualii sunt la fel de normali ca mine și ca tine, deși ni se spune că eu și cu tine ne aflăm într-o situație destul de proastă. Este ușor să capeți impresia că homosexualitatea reprezintă o calificare pozitivă pentru căsătorie și paternitate.

Mai vedem despre asta. Când copiii acestor minunate familii noi vor crește, vor avea niște povestiri pe măsură, iar rezultatele s-ar putea să nu se pupe cu pozele roz scoase de propagandiști. Poate fi destul de traumatizant pentru un copil să crească într-o familie destrămată, mai ales când prietenii și colegii de clasă au toți familii normale (deși acest fapt este din ce în ce mai rar), dar imaginați-vă cum este să creșteți cu doi „părinți” de același sex, când toți ceilalți copii au părinți adevărați.

Vă aduce aminte de ceva? Ei bine, mie îmi aduce aminte de primii ani ai „revoluției sexuale”, când toată propaganda anunța o nouă epocă a indulgenței sexuale fără griji și antiseptice. Acea revoluție și-a atins apogeul îngrozitor în cartierele noastre, unde comportamentele lipsite de inhibiții au dus la bastarzi, crime, sărăcie, boli și haos general.

Nu prea seamănă cu reclamele sclipitoare la sex liber care ne-au fost arătate. Acum suntem nevoiți să vorbim despre „sex sigur”, o sintagmă care nu a apărut atunci când sexul era sigur deoarece se limita la căsătorie.

Adică la căsătoria între sexe opuse.

Articolul face parte din culegerea de eseuri „Evul Întunecat. Noua Moralitate” apărut la Editura Contra Mundum în colecția „Reacționarii” și poate fi comandat de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *