Revoltele și motivația lor

Ce reprezintă revoltele? Sunt un răspuns natural la nedreptate, ca un scărpinat după o iritație, sau au o semnificație mai complexă?

În orașul francez Nantes, la începutul lunii, un mic grup din poliția de intervenție –  Compagnies Républicaines de Sécurité sau CRS, cunoscuți în general pentru abordarea nu foarte subtilă a problemelor umane – au oprit un tânăr, până acum identificat doar ca Aboubakar Fofana, care conducea o mașină printr-unul din dezolantele cartiere construite în anii 60 în Nantes și intitulate „Breil”. I-au cerut actele de identitate, pe care nu le avea. Le-a dat un un nume fals. CRS a decis să îl ducă la cea mai apropiată secție de poliție. În acest moment, Fofana s-a întors cu mașina iar ofițerul l-a împușcat în gat, ceea ce i-a produs o rană din care a murit aproape instantaneu. S-a dovedit că Fofana era un recidivist multiplu, cu un mandat de arestare pe numele său pentru un jaf în care se pare că participase alături de o bandă de infractori. Avea un cazier penal multiplu.

CRS nu știau acest lucru când l-au împușcat. Există două relatări ale întâmplărilor care au dus la uciderea lui Fofana. Potrivit poliției,  manevrele lui Fofana i-au pus în pericol pe polițiști (unul dintre ei a fost accidentat la genunchi) și pe unii copii aflați pe stradă. Conform altei versiuni, răspândită prin populația locală, nu se afla nimeni lângă mașină și deci nimeni nu era în pericol când mașina s-a întors. Cu alte cuvinte, Fofana a fost împușcat cu sânge rece.

Indiferent care dintre aceste povești este adevărată, nu există nicio îndoială că timp de patru nopți consecutive vreo 100 de tineri cu fețele acoperite au ieșit în stradă și au ars cel puțin 50 de mașini, un cabinet medical, o parte dintr-o școală și dintr-o benzinărie. Unii dintre ei au aruncat cocktailuri Molotov. Este dificil de crezut că nu s-au bucurat de această oportunitate, în care delincvența se îmbina cu un presupus scop moral.

Dar care putea fi acel scop? Să admitem de dragul argumentul că împușcătura a fost nejustificată. Ar avea atunci sens să arzi 50 dintre mașinile vecinilor și să distrugi cabinetul medicului? Trebuie să admitem cel puțin că acest răspuns nu le face cinste nici logicii și nici gândirii lor.

Faptul că Fofana avea un cazier nu le-a stăvilit entuziasmul și nici nu le-a calmat furia. Cum se întâmplă în aceste cazuri, prietenii celui ucis au apărut spunând că „era un tânăr vesel și inteligent” care „nu a căutat niciodată probleme” (altele decât să jefuiască oamenii). Și ne putem întreba dacă ar fi existat vreo revoltă dacă ar fi fost împușcat de un clan rival. În acest caz este dificil să nu ne îndreptăm spre concluzia că revoltele au fost motivate în parte de dorința unor tineri ca Aboubakar Fofana de a fi lăsați să-și continue jafurile fără niciun fel de opreliști.

Traducere din engleză de la city-journal.com