Revolta producătorilor naturali

Nu sunt deloc optimist cu privire la direcția în care se mișcă guvernul și birocrația sa. Devine din ce în ce mai sufocant. Legea Siguranței Alimentare Modernizată (FSMA) pe care a introdus-o Obama, este absolut împovărătoare. Dimensiunile sale creează prejudicii. Pune o presiune nechibzuită pe prețurile micilor producători. Acesta este un fapt de-a lungul întregii țări. Iar costul alinierii la aceste reglementări – volumul de documente, de licențe, de teste și procedurile pe care trebuie să le îndeplinească fermele ajunge la cer.
Așadar, la nivel federal lucrurile merg mai rău. Dar, cred că la nivel local are loc o mișcare cunoscută drept suveranitatea hranei. Iar aceasta a început în 2015, cel mai probabil, în Sedgewick, Maine. Acolo era un orășel care a trecut o lege de jumătate de pagină a suveranității hranei, care spunea că în orășelul acela dacă un vecin vrea să facă negoț cu mâncare cu alt vecin nu este treaba guvernului și nu trebuie să fie implicat niciun birocrat. Așadar, dacă vrei să vii la mine acasă, să te uiți, să miroși și să acționezi în virtutea libertății de alegere ca un adult voluntar – și folosesc cuvinte tari aici – să-ți exerciți libertatea de alegere, atunci doi adulți care consimt la așa ceva ar trebui să fie capabili să poată face negoț alimentar fără prezența vreunui birocrat. Ei bine, foarte rapid șase alte orășele din Maine au preluat ideea și au adoptat aceeași dispoziție legală.
Apoi, desigur, Maine a contraatacat și a spus că nu este posibil așa ceva. Și lucrurile au căpătat amploare în Maine până când legislatura și guvernatorul au trecut legea și au spus că nu este nicio problemă, iar dacă un orășel vrea să facă asta ei nu se opun. Ei bine, USDA a răspuns rapid și a transmis că va închide toate abatoarele și toate fabricile de procesare a plantelor din Maine. Altfel spus, Maine nu va mai putea vinde nicăieri, dacă acceptă mișcarea de suveranitate alimentară. Guvernatorul a anunțat o sesiune de urgență. S-au reunit și încă negociază. Este o mare sperietoare. Credeți-mă, sunt mulți dintre noi în țară care se uită la ce se întâmplă acolo și sunt foarte interesați.
Și dacă mișcarea se multiplică în țară ar fi ceva de genul unei secesiuni a hranei locale. Trebuie să spun că ar trebui să fim lăsați să ne implicăm în negoțul cu mâncare pe riscul nostru și pe baza propriei libertăți de alegere. Iar această mișcare cu siguranță a căpătat amploare. O vedem în extinderea Fondului de Apărare Legală a organizației De La Fermă la Consumator, ceea ce este în esență o asociație educată acasă de apărare legală. În doi ani, au crescut de la o rețea de colaboratori juridici în vreo cinci state, la o rețea de colaboratori juridici în 40 de state. Este o creștere fenomenală pentru o mica organizație non profit. Și astfel pe măsură ce juriștii află cum sunt tratați micii fermieri de echipele SWAT care intră peste ei și le confiscă mâncarea există un revers. Iar frumusețea internetului face ca aceste lucruri să poată fi documentate pe iPhones. Oamenii pot vedea birocratul, echipele SWAT care dau buzna și aruncă mâncarea perfect comestibilă din frigider.
Oamenii văd abuzurile. Văd că drepturile oamenilor sunt încălcate. Și, drept urmare, bineînțeles că apare o revoltă. Este riposta libertății hranei în această țară și am fost un avocat al mișcării toată viața mea. Am spus întotdeauna că pe măsură ce americanii devin interesați să-și apere libertatea lor de a se hrăni cum doresc, la fel cum își apără libertatea de a avea ce arme doresc, vom avea o cu totul altă paradigmă a hranei în această țară.
Unul din cele mai de succes exemple este în Louisville, Kentucky. Este vorba despre un club de mâncare care funcționează în esență sub același statut ca un club de golf. Nu este public și nu este nici în întregime privat. Dacă nu ești membru nu te poți duce să joci în acel club. Și deci acesta este model nonpublic de negoț alimentar în care se plătesc anumite cotizații. Și acești oameni în Louisville au un magazin și tot ce este acolo este ilegal. Au acolo lapte nepasteurizat și pepperoni făcuți în casă. Și nimeni nu se poate atinge de ei pentru că este privat.