Pedofilie și ipocrizie

24/09/2018    |   de Joseph Sobran

Cred că am atins un punct sensibil. Acum câteva săptămâni, când mi-am mărturisit dezgustul față de mișcarea homosexuală, am primit un val de scrisori care mă acuzau de „ignoranță”. Unul dintre expeditori a scris „igorant”.

E destul de ciudat, dar nimeni nu s-a sinchisit să îmi spună exact cu privire la ce eram ignorant.  Nimeni nu era în stare să puncteze erorile factuale în ceea ce eu am scris. Erau doar oameni care presupuneau că oricine nu este de acord cu ei, sau dezaprobă devianța-care-sfidează-igiena, trebuie să fie „ignorant”. (Sau „igorant”.)

Teza mea principală era că principalele organizații homosexuale nu au respins niciodată pedofilia. Dimpotrivă,  Asociația Nord Americană a Iubirii între Bărbați și Băieți (NAMBLA) este un participant constant la evenimentele „gay”.

Are sens. Pe ce baze s-ar putea opune o categorie de perverși unei alte categorii de perverși,  mai ales când cele două categorii se suprapun?
Dacă sunt „ignorant” este pentru că am trecut cu vederea o mulțime de denunțuri cu privire la molestări ale unor copii de către „gay”. Dar dacă astfel de molestări au venit în valuri de-a lungul anilor, de ce nu mi-a atras nimeni atenția cu privire la ele?

Cineva ar putea cu ușurință să își facă o impresie contrară. De ce organizațiile „gay” țintesc atât de asiduu copiii? Doresc să li se predea copiilor mici propagandă homosexuală în școli, și chiar tehnici sexuale. Vă mai aduceți aminte de celebrul caz „Heather are două mămici”? Sub presiunea homosexuală, o școală privată progresivistă din Manhattan tocmai a anunțat că nu va mai sărbători Ziua Mamei sau Ziua Tatălui. Directorul le-a explicat părinților că „familiile din societatea noastră sunt acum diverse și variate”, iar din acest motiv „recunoașterea acestor sărbători într-un cadru social s-ar putea să nu fie o experiență plăcută pentru toții copiii”. Cum ar fi, de pildă, Heather.

Organizațiile homosexualilor, care cer „toleranță” pentru ei dar arată foarte puțină pentru ceilalți, au un cui special împotriva Cercetașilor. Pot să lase ei ceva sau pe cineva în pace? Nu. Și în special pe copii. Au făcut din obținerea funcției de cercetaș șef o prioritate, fără niciun fel de considerație – în fapt cu un dispreț fățiș pentru părinții îngrijorați de soarta băieților lor. Aproape că vezi cum aceste grupuri tânjesc ca băieții să intre în contact cu homosexuali, nu-i așa?

La fel cum în literatura homosexuală, aversiunea firească față de homosexualitate („homofobia”) este echivalată cu bigotismul, opoziția față de pedofilie devine „rasism”. În Anglia, organizațiile de homosexuali militează în permanență pentru micșorarea vârstei la care sexul poate fi liber consimțit. Biblia mișcării este Raportul Kinsey, care exagerează grosolan procentul homosexualilor din populație – punându-l în mod fals la 10%  – și oferă o cercetare detaliată, rezultată din observația directă a unor experimente sexuale făcute pe copii.

Între timp, presa „serioasă”, care ignoră chiar și uciderile copiilor de către pedofili, nu amintește niciodată de componenta pedofilă a mișcării. Nu vor să fie „reacționari”, precum atunci când evitau să menționeze participarea comuniștilor în cauze „progresiviste”, în urmă cu o generație. Codul bunelor maniere „progresiviste” interzice amintirea unor astfel de lucruri. (Pe de altă parte, același cod permite, chiar cere, menționarea, de pildă, a suprematiștilor albi în cauze conservatoare.)

După cum depune mărturie NAMBLA, pedofilia nu mai este o iubire care nici măcar nu poate fi numită. Dar aliații NAMBLA sunt încă ușor timorați și nu vor să facă publicitate legăturii absolut previzibile între militantismul homosexual și militantismul pedofil. Și câtă vreme presa nu vrea să se atingă de Pedofilia, Inc., ei își fac treaba în a ține publicul în neștiință. Nu există niciun motiv pentru care pedofilii ar trebui să se ascundă când ignorața este întreținută tocmai de oamenii care ar trebui să o împrăștie.

Timp de mulți ani am fost într-adevăr ignorant. Sunt mai puțin acum, când mi s-au deschis ochii la ceva evident. Și sunt sigur că dacă aș petrece mai mult timp citind literatură homosexuală, aș observa mult mai multe lucruri care nu sunt pentru ochii curioșilor.

După cum a observat odată Samuel Johnson, „niciun om nu este ipocrit în plăcerile sale”. Dar mulți oameni sunt ipocriți când vine vorba să-și apere plăcerile, în special cele ilicite. Consumatorii de pornografie obișnuiau să insiste: „cumpăr revista doar pentru articole”. Pedofilii insistă că vor să-i „elibereze” sexual pe copii doar de dragul copiilor.

Stereotipurile și bănuielile cinice sunt corecte, mult mai adesea decât ar dori să admită societatea civilizată. Unii dintre cei mai mari mincinoși sunt aceia care în numele luptei contra „ignoranței” doresc „să sporească gradul de conștientizare”.

Volumul de eseuri „Marea escrocherie homosexuală” de Joseph Sobran este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

copyright (c) Fitzgerald Griffin Foundation, fgfBooks.com.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *