O observație scurtă legată de problema „căsătoriei homosexuale”. Majoritatea activiștilor homosexuali care susțin această idee au declarat deja că actele lor conjugale ar trebui să fie total diferite de cele care predomină în lumea heterosexuală. Monogamia poate să-i satisfacă pe cei din „comunitatea dominantă”, spun ei, dar asta le-ar aduce lor constrângeri inutile. Dar, dacă lucrurile stau așa, de ce, Doamne Iartă-mă, se agită cu căsătoria de fel, ce le aduce în afară de câteva privilegii legale în plus? Nu există nimic în lumea politică actuală care să-i împiedice pe doi bărbați să trăiască împreună, într-un cadru familial, și sunt perfect liberi să-și negocieze termeni serviciilor medicale acoperite de angajatori. Singura justificare pentru faptul că vor ca statul să le binecuvânteze unirea este aceea că vor să înfigă un băț în ochiul mainstream-ului din America.
Prin urmare, vedem că esența agendei gay implică mai mult control guvernamental în societate și mai multă intervenție asupra liberei inițiative. Un libertarian este obligat de un principiu politic să se opună acestui lucru. Nu se pune problema ca homosexualii să fie amenințați de violența statului, iar legile împotriva sodomiei care au supraviețuit nu sunt aplicate. Pericolul la adresa libertății este exact opusul. Este lobby-ul pro-homosexual care încearcă să-și impună voința în America burgheză, care îi tâlhărește și le ia școlile, banii și drepturile cu scopul de a subvenționa o anumită orientare sexuală. Și se mai miră că americanii de rând nu îi simpatizează.
Situația din prezent este aproape un revers al celei de acum 100 de ani, când Oscar Wilde a fost trimis la închisoare și compromis material și intelectual pentru viciile sale. Aceea a fost măsură stupidă și crudă, mai ales având în vedere suferința pe care a creat-o în viața familiei sale, a soției, a copiilor, a prietenilor săi. Între timp, o sută de ani mai târziu, martirajul lui Wilde a servit ca metaforă esențială pentru inspirația activismului homosexual (lucru care l-ar îngrozi și pe Wilde).
Complicele său în viciu, Lordul Alfred Douglas, s-a convertit, mai târziu, la o formă radicală de catolicism și s-a alăturat anti-sodomiștilor care vociferau public împotriva homosexualilor practicanți. Doar mai târziu, în geniala sa carte, apărută în 1940, „Oscar Wilde: A summing Up”, Douglas a revenit la o poziție sănătoasă, libertariană: actele homosexuale înseamnă păcat, nu crimă, precum uciderea cuiva sau hoția, și nu ar trebui să fie niciodată pedepsite sau legiferate. A arunca oameni în închisoare din această cauză distruge vieți și creează martiri pro-cauză.
Astăzi, mulți homosexuali, bine documentați în ceea ce privește procesul lui Oscar Wilde, ar vrea să creadă că trăiesc vremuri asemenea celor cu care s-a confruntat Wilde în epoca victoriană, atunci când orice aluzie la homosexualitate putea duce la acuzare, o vreme când oricine ar fi sărit în apărarea lui Wilde sau s-ar fi asociat cu el ar fi fost, de asemenea, suspectat și privit ca o persoană de care trebuie să te delimitezi.
Aceasta este pură fantezie, după cum o arată o simplă privire în cultura populară. Am un prieten economist care spunea, în glumă, că se gândește să devină homosexual, dar strict din perspectiva că ar face o mișcare inteligentă în carieră. Remarca sa scoate în evidență amploarea cu care cultura de astăzi se apleacă asupra agendei homosexuale.
Douglas s-a poziționat pentru abrogarea legilor anti-sodomie și, deși remarcase, înainte de a muri, că sentimentul anti-homosexualitate se întoarce ca un bumerang pentru a crea o modă culturală, un lifestyle homosexual. 50 de ani mai târziu, această modă s-a transferat într-o altă zonă legală, inacceptabilă. Departe de a fi persecutat, lifestyle-ul homosexual este ridicat în slăvi de cultura oficială și de stat. Cei care subliniază ceea ce sublinia și Douglas, și anume că practica homosexualității este un viciu, sunt astăzi suspectați de crimă din ură și, în general, sunt ridiculizați ca fiind filistini. Discriminarea homosexualilor te duce în fața justiției în multe orașe și state din această țară, o situație care este la fel de contrară cu libertatea ca și legile anti-sodomie.
(…)