Un apel pentru absolvenți

16/10/2018    |   de Walt Garlington

Primăvara aceasta mii de absolvenți veniți din liceele și colegiile din Sud  vor auzi un mesaj identic: „Îndrăzniți! Visați! Reușiți! Spargeți tiparele!”.

Dar noi sperăm că nu vor asculta. Sperăm că vor face exact invers: „Stați acasă, aveți speranțe rezonabile, fiți mulțumiți, rămâneți necunoscuți”.

Datoria tinerilor nu este de a fi deschizători de drumuri, să întoarcă lumea cu susul în jos prin noi descoperiri, etc., ci este mai degrabă să își îndeplinească neobservați rolul de a susține și consolida tradiția în care s-au născut.

Și care este această tradiție? Tradiția americană? Nici pomeneală! Pentru că visul american, prin comercialismul său calp, superficialitatea și cultul fatal spiritual al egomaniei de a crede că America este cea mai bună țară din toată istoria prezentă și viitoare, reprezintă o distrugere a culturii adevărate și a tradiției. Este, într-adevăr, o antitradiție. În același fel în care antimateria distruge materia, la fel și anticultura americană anihilează cultura autentică peste tot unde intră în contact cu ea, din Europa de Est până în Japonia și Hawai, și da, chiar și Dixie.

Tradiția pe care absolvenții trebuie să o îmbrățișeze nu este cea americană, ci tradiția sudistă. Aceasta este o cultură adevărată, formată împreună de africani și vest-europeni timp de patru secole, și are în interiorul ei câteva subculturi minunate (Cajun, cowboy, hillbilly, caraibiană).  Este un fel de viață care se dedică și își trage bucuria din cultivarea pământului, din frumos (atât cel natural, cât și cel artistic), din familia extinsă (nu doar familia nucleară) și din strămoși, din creștinism, din baladele populare,  din scripcă și banjo, din povești, din îngrijirea cailor, din gastronomia unică (pește prăjit, pâine cu mălai, cartofi dulci, etc) și din multe alte astfel de lucruri plăcute.

Mesajul nostru pentru absolvenți este pur și simplu următorul: nu dați tradiția voastră sudistă pentru un bol de zoaie americane. Nu vă duceți acolo unde „sunt joburi”, în Denver, Seattle sau chiar în marile orașe ne-sudiste din Sud precum Atlanta. Dacă trebuie să plecați pentru o vreme de acasă, întoarceți-vă cât de repede puteți.  Chinuiți-vă puțin să faceți micile cartiere, cătune și orașe unde locuiți să prospere și să înflorească.

Dacă veți face asta, dacă vă veți sacrifica și vă veți descurca cu mai puțin, de dragul oamenilor lângă care ați crescut, atunci puține locuri din Sud vor avea acea strălucire orbitoare și urâtă a metropolelor, vor fi mai puțini zgârie nori, mai puține parcuri industriale și super-autostrăzi.

În schimb, poate că vor apărea biserici frumoase, unde străbunicii se închină la Sfânta Treime alături de strănepoții lor, iar în cimitirele de lângă odihnesc strămoșii lor, așteptând rugăciunile pentru cei adormiți venite din inimile calde ale urmașilor.

Poate că vor apărea conace maiestuoase și multe alte case încântătoare, înconjurate de câmpuri îngrijite, livezi și pășuni care aduc cele necesare familiei și vecinilor lor, unde prietenii și călătorii se pot bucura de sunetul viorii pe verandă seara sau pot sta la grătar.

Poate că vor fi orașe la scară umană, unde negoțul se poate desfășura calm și fără grabă, călduros și prietenos, unde meșteșugarul nu a fost înlocuit de mașinărie.

Poate că statul va fi sfințit oficial ca un stat creștin, printre ale cărui caracteristici principale va fi și aceea de a lucra cu Biserica pentru mântuirea tuturor oamenilor prin protejarea și încurajarea credinței creștine în toate teritoriile sale.

Poate că vor fi lucruri ca acestea în Sud. Dar ele vor apărea doar când absolvenții și bătrânii lor se vor dedica cu toată inima pentru a sluji realității concrete care se numește Dixie și nu fanteziei dăunătoare numită America.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *