De ce îmi educ copiii acasă

În urmă cu 20 de ani, Rosaria Champagne Butterfield era o promițătoare profesoară de literatura engleză la Universitatea Siracuza. În timp ce se specializa în Teoria Critică, conducea și Centrul de Studii Feministe de la Siracuza.

Datorită unui concurs de împrejurări, doamna Butterfield și-a părăsit poziția de la Siracuza și a început să-și educe acasă propriii copii, toți fiind adoptați.

Dat fiind succesul ei la nivel universitar, doamna Butterfield a fost întrebată în mod natural de către apropiați dacă  nu „își irosește viața”. Butterfield însă a  contestat această prejudecată, oferind două beneficii pe care le-a descoperit în timp ce își creștea copiii acasă.

Primul dintre ele este cunoașterea solidă a gramaticii de bază de către copii, după cum o dovedește un incident povestit în cartea sa „The secret thoughts of an unlikeley convert”:

„Recent, un prieten de-al fiului meu, după școală, a venit pe la el…Fiul meu a fsot crescut acasă toată viața. Prietenul a mers doar la școli publice. Iată conversația lor:

Copilul crescut la școala publică: „toate fetelor din școală le place place băieții. Este dezgustător!

Copilul crescut acasă: Le place place? Nu înțeleg

Copiul crescut la școala publică: Știi tu, p-l-a-c-e, place

Copilul crescut acasă: Vrei să spui că „place” este atât verb cât și adverb?”

În continuare, Butterfield explică cum băieții, deși sunt în aceeași clasă, unul are o cunoaștere temeinică a gramaticii,  în vreme ce al doilea copil înțelege doar „înflorirea dorințelor sexuale la copiii de opt ani”.

Pe lângă cunoașterea gramaticii, doamna Butterfield admite că educația acasă îi transformă pe copiii săi în „custozi ai culturii”, în principal pentru că mințile lor sunt pline cu fapte pe care le pot aplica la lumea din jurul lor. Ca dovadă, doamna Butterfield povestește o întâmplare care a survenit într-un tribunal:

„Când am intrat în tribunal, Knox, care avea șapte ani la acel moment, a văzut o copie a Magna Carta pe perete. S-a întors către Mary, care avea patru ani, și i-a spus „Cool! Magna Carta”. Au început să cânte împreună cântecul despre Magna Carta pe care îl știau. În fața mea, doi asistenți sociali s-au uitat unul la altul și au șoptit: sunt educați acasă.”

Doamna Butterfield explică semnificația acestui incident astfel: „Copiii mei au dovedit că sunt custozi ai culturii. Știau semnificația unui simbol cultural și îl puteau plasa istoric. Da, odată au fost orfani… Dar chiar și la patru și șapte ani, știau că ideile au formă, contur și semnificație. Lumea nu se învârte în jurul lor într-o dezordine de sentimente și impresii. Ei o țin minte și o păzesc.”