Cel mai stupid și tragic război

Ne aflăm în fața aniversării a 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, războiul presupus a încheia toate celelalte războaie.  În timp ce le cinstim memoria celor 16 milioane de oameni care au murit în acest conflict, ar trebui, de asemenea, să îi condamnăm pe politicienii, oficialii și generalii incompetenți care au creat această oribilă baie de sânge.
M-am plimbat pe aproape tot Frontul Vestic al Marelui Război, am vizitat câmpurile de luptă și fortărețele decăzute, am văzut mările de cruci în cimitirele interminabile.

În calitate de fost militar și corespondent de război, am considerat întotdeauna că Primul Război Mondial a fost cel mai stupid, mai tragic și mai catastrofic dintre toate războaiele moderne.

Continuarea sa, Al Doilea Război Mondial, a ucis mai mulți oameni și a adus mai multe nenorociri asupra civililor bombardați în orașe, dar cel puțin pentru mine, Primul Război Mondial aduce o amărăciune și  are un caracter sinistru aparte. Acest război nu a fost doar un coșmar nesfârșit pentru soldații din tranșeele pestilențiale, dar a întrerupt un secol de civilizație europeană strălucitoare, una din cele mai nobile realizări ale umanității.

Am cercetat câmpiile morții de la Verdun de multe ori și am simțit o legătură viscerală cu acest loc unde un milion de soldați au murit.

Pământul de la Verdun este atât de poluat de bombe și gaze letale încât până astăzi nu produce decât copaci uscați și bolnavi, și arbori piperniciți. Deasupra pământului se află rămășițele oamenilor și o producție letală de obuze neexplodate care încă mai ucid în fiecare an o grămadă de intruși. Sinistrul mausoleu Douaumont conține fragmentele osuare a 130.000 de oameni, pulverizați de milioanele de obuze ucigătoare care au potopit Verdunul.

Orașul cu același nume este complet deprimant, melancolic și blestemat. Tineri ofițeri germani și francezi sunt aduși aici să vadă la fața locului ororile războiului și crimele unui leadership prostesc.
Printre vocile plângărețe ale politicienilor, imperialiștilor și clericilor care vorbesc despre gloria acestui măcel, aduceți-vă aminte că Primul Război Mondial a fost un conflict artificial care putea fi evitat fără niciun fel de probleme. Contrar propagandei de război care încă întunecă și corupe viziunea noastră istorică, Primul Război Mondial nu a fost început de Germania Imperială.

În cartea sa strălucită „Somnambulii”, profesorul Christopher Clark descrie cum oficialii și politicienii din Marea Britanie și Franța au conspirat pentru a transforma uciderea prințului moștenitor al coroanei austro-ungare într-un conflict continental. Franța ardea de dorința de răzbunare pentru înfrângerea din Războiul Franco-Prusac din 1870 și pentru pierderea Alsaciei și Lorenei. Marea Britanie se temea de competiția comercială și navală a Germaniei. În acel moment, Imperiul Britanic controla un sfert din suprafața globului. Italia dorea să cucerească de la Austro-Ungaria Tirolul de Sud. Turcia se temea că Rusia va ocupa Strâmtorile. Austro-Ungaria se temea de expansiunea rusească.

Profesorul Clark arată limpede cum Franța și Marea Britanie au păcălit Germania, slab condusă, să intre în război. Germanii erau îngroziți că vor fi prinși între două puteri ostile, Franța și Rusia. Cu cât așteptau mai mult germanii, cu atât șansele lor militare scădeau.

Marea Britanie a tot agitat lucrurile, hotărâtă să înfrângă rivala sa comercială și navală. Graba spre război a devenit un cronometru gigantic pe care nimeni nu-l putea stopa. Toate părțile credeau că războiul va fi scurt și decisiv. Gloate de neghiobi cântau „Spre Berlin” sau „Spre Paris”.

Puțini înțelegeau în acele vremuri ororile iminente ale războiului modern sau demonii geopolitici pe care îi va elibera. Războiul ruso-japonez a oferit un rezumat realist al conflictului din 1914, dar mai marii Europei nu i-au acordat atenție. Chiar și mai puțini oameni au fost atenți la faptul că prăbușirea decăzutelor Imperii Otoman și Austro-Ungar va trimite Europa și Orientul Mijlociu într-o dezordine care persistă până azi. Sau cum un revoluționar puțin cunoscut pe nume Lenin va distruge Rusia Imperială și o va transforma în cel mai criminal stat al lumii.

Acest război dement din Europa a fost transformat într-o tragedie și mai mare în 1917 când președintele SUA, Woodrow Wilson, mânat de dorința de putere și prestigiu, a intrat într-un război ajuns într-o fundătură pe Frontul de Vest. Un milion de trupe americane și foametea cauzată de blocada navală britanică distrugătoare au înclinat balanța războiului și au forțat Germania să se predea.
Franța și Marea Britanie, răzbunătoare, au impus sancțiuni intolerabile Germaniei, forțând-o să-și accepte vina pentru război, un neadevăr care persistă până astăzi.  Rezultatul a fost Adolf Hitler și național-socialiștii. Dacă s-ar fi încheiat o pace onorabilă în 1917, atunci nici Hitler, nici Stalin nu ar fi ajuns la putere și milioane de vieți ar fi fost salvate. Aceasta este marea tragedie a Marelui Război.

Să ne amintim cuvintele înțeleptului Benjamin Franklin: „Nu a existat niciodată un război bun și o pace rea”