Educația liberală și pierderea timpului

Pe când eram în liceu mergeam la plimbare la țară în Michigan. Uneori singur, alteori însoțit. Plimbări romantice, prietenești, filosofice, frumoase. Într-una din aceste plimbări memorabile m-am delectat cu minunatul efect pe care îl poate avea asupra frunzelor vezi un felinar în întuneric. Am pierdut timpul în aceste plimbări iar asta mi-a format sufletul.

Astfel de plimbări în care pierzi timpul nu au loc prea des în lumea noastră modernă, rapidă, cu muncă neîncetată. Chiar și când ne plimbăm, o facem repede. Într-un interviu radio, fizicianul și romancierul Alan Lightman a făcut referire la un studiu al Universității din Hertorfdshire care a avut drept obiect viteza cu care oamenii se plimbă. Studiul a descoperit că în ultimii 10 ani, viteza cu a crescut cu 10%.

Viteza cu care ne plimbăm este legată de lumea noastră rapidă, care,  argumentează Dr. Lightman, în cartea sa „Lauda timpului pierdut”, a pierdut ceva din esența înfloririi umane, deoarece nu încurajează pierderea timpului. Potrivit Dr. Lightman, lumea modernă, pe care el o numește „lumea în priză”, este o lume în care fiecare moment este încărcat de proiecte. Lucrăm în permanență și tehnologia noastră avansată ne permite să o facem. „Ne luăm telefoanele și laptopurile cu noi în vacanță. Ne cercetăm mailurile la restaurant”. Nici măcar instituțiile noastre de învățământ superior nu sunt inocente: „Programele sunt atât de încărcate încât tinerii nu au timp să digere și să reflecteze la materialul pe care ar trebui să-l învețe”. Studenții sunt atât de prinși cu temele încât nu au libertatea de a contempla adevărul și frumusețea când le întâlnesc. Este o lume aglomerată și zgomotoasă.

Este o lume care amenință înflorirea umană, în specială cea mentală. În interviul amintit, Dr. Lightman afirmă că într-o societate capitalistă, în care timpul înseamnă bani, „pur și simplu nu punem suficient preț pe timpul liber, timpul pentru reflecție, pe timpul lăsat minții să hoinărească.” Dependența noastră de tehnologie are și ea consecințe de sănătate mentală. „Depresia la adolescenți s-a răspândit de la apariția internetului”. Tehnologia ne permite să umplem fiecare moment cu stimulare senzorială iar asta are consecințe asupra stării noastre. Ne privăm de „de acea reîncărcare a minții care survine atunci când nu facem nimic special.”

Ne lipsim de ceea ce Josef Piper numea „leisure”, acea dispoziție receptivă la realitate, care face posibilă poezia și filosofia. Aceia care au o astfel de dispoziție sunt receptivi la frumusețea lumii din jurul lor și plini de mirare cu privire la cauzele ei. O astfel de receptivitate este importantă pentru sănătatea noastră mentală. În munca noastră, neglijăm cultivarea bogăției interioare, care este o parte a unei vieți sănătoase și înfloritoare.

Ne aflăm în mijlocul unei crize mentale iar tehnologia noastră, în pofida tuturor beneficiilor, contribuie la această criză. Poate că industria medicală ne poate ajuta să vedem problema și să tragă un semnal de alarmă dar nu are adâncimea filosofică pentru a ne ajuta să restabilim timpul liber („leisure”).

Educația liberală are o asemenea adâncime. La urma urmelor, unul dintre scopurile sale este să cultive bogăția interioară, să-l așeze pe student în lume astfel încât să nu se concentreze doar pe productivitate. Omul cu o educație liberală are o viață interioară bogată care îi permite să își piardă timpul cum trebuie, să-și piardă timpul contemplând frumusețea unui  sonet shakespearian, de pildă. O astfel de contemplație ne umple mintea și contribuie la fericirea noastră.

Cum reușește acest lucru educația liberală? Cei aflați în instituțiile dedicate educației liberale muncesc. Citesc și scriu. Au lucrări și termene limită. Produc. Dar toate acestea sunt pentru cultivarea sufletului, pentru ceea ce John Henry Newman numește „obiceiurile filosofice ale minții”, iar Simone Weil numește „atenție”. Weil afirmă „dezvoltarea facultății atenției reprezintă principalul și aproape singurul obiectiv al studiilor”. Educația liberală cultivă atenția față de realitate și o deprindere a minții care este receptivă la revelarea frumuseții și înțelepciunii. Educația liberală, de asemenea, deșteaptă și hrănește dorința pentru acea atenție interioară. Profesorii de educație liberală, prin modelarea unui astfel de vieți atente, joacă un rol esențial în deșteptarea  acelei dorințe în studenții lor. Educația liberală, adică tipul de educație interesat în mod special de fericirea umană, îi înzestrează pe studenți cu o bogăție interioară care este esențială tocmai pentru fericirea pe care o cere studentului să o ia în considerare.

Poate că toate astea sună sentimental și naiv. Dar avem mărturia extraordinarei diferențe pe care un suflet bine cultivat o poate face într-un mediu îngrozitor. În „Căutarea înțelesului” Viktor Frankl vorbește despre cum o viață interioară bogată i-a ajutat pe cei aflați în lagărele de concentrare să supraviețuiască: „Oamenii sensibili, care erau obișnuiți cu o viață intelectuală bogată, au suferit mult (de regulă aveau o constituție fragilă), dar daunele produse asupra sinelui erau mai mici. Puteau să evadeze din condițiile îngrozitoare într-o lume de bogăție sufletească și libertate spirituală”. Dacă sufletul îmbogățit astfel oferă protecție în mijlocul unei astfel de orori, cu siguranță că o poate face și în mijlocul unor încercări mai comune ale vieții.

Dată fiind puterea restauratoare a educației liberale, aceia dintre noi angajați în apărarea sa au o oportunitate retorică. La urma urmei, convingerea se bazează un bine împărtășit între retor și audiență. Avem binele comun al sănătății mentale, o sănătate care merge dincolo de a ne vindeca de nevroze, ci de a obține pacea interioară și bogăția care să ne elibereze de tirania lumii moderne. Nu recomand educația liberală ca terapie pentru toate formele de boală mentală, ca și cum a citi Shakespeare poate preveni sau vindeca schizofrenia. Cu toate acestea, a citi Shakespeare ne poate ajuta să cultivăm o minte capabilă să piardă cum trebuie timpul, să se mire și să cugete fără o agendă definită, o minte care nu este întotdeauna receptivă la solicitările venite de la servici sau din social media.

O astfel de apărare nu reduce educația liberală la utilitate, ci arată rolul educației liberale în înflorirea umană. Oamenii nu sunt doar producători, sunt și iubitori de frumos și contemplatori ai adevărului. Pierd timpul.

Persoana educată liberal nu are un scop când se plimbă. Pur și simplu se plimbă încet, își ține ochii deschiși și își păstrează cumpătul.