Cum ar fi ca o importantă companie americană să angajeze o persoană care în trecutul său a făcut următoarele declarații publice și multe altele de același tip? (din motive de spațiu, voi prezenta doar patru). „Lumea ar duce-o foarte bine fără niciun negru”. „Este înfiorător câtă plăcere îmi oferă faptul de a fi dur cu bătrânii negri.”„Prostovanii de negri împuțiți își semnalizează opiniile pe internet precum niște câini care își fac nevoile pe hidranții de apă.” „Sunt oamenii negri predispuși genetic să ardă mai repede la soare, ceea ce în mod logic îi face potriviți să trăiască în subterană ca niște goblini târâtori și irascibili.”
Cred că majoritatea americanilor ar considera astfel de dovezi evidente de rasism demne de dispreț și ar condamna orice mare companie care angajează conștient o astfel de persoană. Profesorii de la facultate și studenții ar picheta orice firmă care ar angaja o astfel de persoană. S-ar putea să mă înșel, așa că aș dori ca orice angajator care ar angaja o astfel de persoană să iasă în față.
Majoritatea americanilor ar considera astfel de afirmații drept rasiste, dar fiți atenți aici: să presupunem că schimbăm doar foarte puțin fiecare propoziție și înlocuim cuvântul „negru” cu cuvântul „alb”. De pildă, „lumea ar duce-o foarte bine fără niciun alb”. Ați considera o astfel de propoziție la fel de rasistă? Sper că veți răspunde afirmativ, pentru că toate sunt afirmații rasiste.
Propozițiile de mai sus despre oamenii albi au fost scoase la iveală într-un eseu excelent semnat de William Voegeli, „Racism, Revised”, și îi aparțin lui Sarah Joeng, una dintre cele mai noi membre ale bordului editorial al New York Times. Joeng a absolvit Universitatea din California, Berkeley și dreptul la Harvard. Apoi a decis să devină un jurnalist specializat în tehnologie și internet. Are un cont activ de Twitter cu peste 97.000 de urmăritori.
Cineva a scuzat-o pe Jeong spunând că tweeturile ei „nu erau rasiste” ci doar „glume despre oamenii albi”. Stângiștilor le-au fost predate absurditățile acestea de către profesorii de colegiu. Cea mai perfidă lecție este despre cine poate și cine nu poate să fie rasist. Jeong s-a născut în Coreea de Sud în 1988 și a devenit cetățean american în 2017, așadar face parte din minoritate. Potrivit gândirii elitelor academice, o persoană minoritară nu poate fi rasistă. Motivul este acela că minoritățile nu au puterea politică, economică și instituțională pentru a influența negativ viețile albilor.
O astfel de gândire este dincolo de prostie. Iată un test. Este următoarea propoziție rasistă? „Evreii sunt niște pungași înnebuniți după bani.” Înainte de a răspunde, credeți că ar trebui să decideți rasa persoanei care face o astfel de afirmație? Veți sugera că afirmația nu este rasistă dacă vorbitorul este negru, dar este rasistă dacă el este alb?
Voegeli susține că a numi pe cineva „rasist” reprezintă una dintre cele mai grave acuzații aduse împotriva cuiva dar în același timp este una dintre cele mai vagi. În urmă cu mulți ani trebuia să ai o mască pe cap și o robă pentru a fi un rasist cert. Astăzi, este mult mai ușor. Tucker Carlson de la Fox News s-a întrebat dacă diversitatea nu este orice se întâmplă să fie decretat: „Cum mai precis este diversitatea puterea noastră? Vă puteți imagina, de pildă, instituții cum ar fi…căsătoria sau armata, în care cu cât oamenii au mai puține în comun cu atât mai uniți sunt?” Criticul media al ziarului Washington Post a declarat că îndoiala lui Carlson asupra diversității exprimă o poziție rasistă.
Articolul lui Voegeli este plin de exemple despre cum o mulțime de americani își pierd mințile în ceea ce privește problemele rasiale. Muhammmad Ali a pus punctul pe i când a spus: „A-i urî pe oameni din cauza culorii lor este greșit. Și nu contează ce culoare are cel care urăște. Este pur și simplu greșit.”