Ne va distruge credința religioasă?

Lumea ar fi un loc mult mai bun și mai sigur dacă toți oamenii ar renunța la religie, dat fiind că este o superstiție fanatică. Aceasta este cu precădere adevărat pentru creștinism, care a dus la Holocaust, la represiunea sexuală, dar și pentru islam, care produce terorism. Iudaismul, în principiu, este și el destul de rău, dar nu a făcut atât de mult rău.

Cel puțin așa sunt informat  dintr-o nouă carte scrisă de Sam Harris, „The end of faith: religion, terror, and the future of reason”. Autorul a studiat filosofia la Stanford și acum lucrează la un doctorat în neuroștiințe. Pare să susțină războiul împotriva terorii și nu pare să dea prea multă greutate lui Noam Chomsky.

Harris cheamă plin de speranță lumea la „abolirea credinței”, dar nu pare cu adevărat să creadă că acest lucru se va întâmpla în viitorul imediat. În fapt, se teme că mai degrabă va surveni „sfârșitul civilizației însăși”, înainte ca oamenii să se deștepte în privința religiei. Și religia ne va distruge, bineînțeles.

Aceasta este în mare parte cartea unui adolescent, naiv de apocaliptic, care încearcă cu disperare să salveze lumea. Potrivit lui Harris, el a început să scrie această carte pe 12 septembrie 2001, dată care, după cum vă amintiți, a survenit la puțină vreme după 11 septembrie 2001, iar cititorul își dă seama că nu s-a liniștit încă. Pentru el ateismul reprezintă o idee nouă stimulatoare, deși până astăzi a devenit, aș crede, demodată.

Comunismul era până nu demult o idee nouă stimulatoare – ateist, rațional, „științific” și toate celelalte – dar Harris abia dacă o menționează. De ce nu? Dacă tot ai de gând să vorbește despre potențialul „letal” al religiei, ai putea adăuga un capitol și pentru actualitatea letală a ideologiilor ateiste. Dar Harris este prea preocupat de nenorocirile Evului Mediu pentru a lua în seamă ororile istoriei recente. Dacă îl citești, ai putea crede că papii au ucis mai mulți oameni decât Stalin.
Dar Harris are grijă de comunism denunțându-l drept „un pic mai mult decât o religie politică”. Ei bine, dacă comunismul ateu trece drept o formă de religie, religia nu are prea multe șanse de a câștiga această dispută, nu-i așa?

Nimic nu-i poate zdruncina lui Harris propria credința, și anume aceea că o lume de atei va fi mult sănătoasă decât orice a experimentat până acum lumea. Această credință cu greu se poate spune că este testată empirică. Istoria secolului al XX-lea sugerează altceva.

Firesc, cartea vine împachetată de complimentele suspecților de serviciu – filosoful Peter Singer și avocatul Alan Dershowitz, care susține că ea „demonstrează” cum „credința…amenință însăși existența noastră.” Printre amenințările văzute de Dershowitz se numără și „fanatismul secular al lui Noam Chomsky”. Nu el, din nou!
Apropos de săracul Noam Chomsky. Ce reputație a dobândit! Am auzit prima oară de el în anii ’60, când un profesor a spus despre el că este atât un geniu în domeniul său (lingvistica), cât și un critic important al războiului din Vietnam. După ce am citit câteva din cărțile sale, l-am întâlnit și am descoperit nu un individ feroce, așa cum m-am așteptat, ci un om cu care este o plăcere să discuți în cafeneaua unei facultăți. Acum a devenit o amenințare pentru civilizație?

În fine, oamenii își fac cele mai ciudate idei, în special cu privire la ideile celorlalți oameni. Dacă forțezi lucrurile suficient de tare, aproape orice idee, chiar și teorema lui Pitagora, poate părea „periculoasă”. Harris nu explică niciodată ce este periculos în Predica de pe Munte, dar bănuiesc că e vorba de tipul de gândire care a dus la Holocaust. Sau poate că ne-a dus la Alan Dershowitz, ceea ce este suficient de periculos.

Unul din lucrurile pe care le-am învățat la facultate este că un absolvent de filosofie competent poate demonstra aproape orice. Cartea lui Harris ilustrează bine această teorie.  Credința religioasă ar putea să ducă în scurtă vreme la „sfârșitul civilizației însăși”? Ei bine, îmi amintesc cum oamenii spuneau același lucru despre Elvis Presley și nu bag mâna în foc că nu aveau dreptate. Cu tot respectul cuvenit lui Elvis, doar timpul ne va spune.
A distinge cauze istorice este suficient de greu. A le prezice este și mai greu. În lumea reală, orice poate conduce la orice. Karl Marx stă într-o bibliotecă și formulează teoria valorii muncă iar câteva generații mai târziu milioane de ruși îngheață în Gulag. Oamenii de știință descoperă energia latentă a atomului, iar Harry Truman aplică ideea la Hiroshima. Așa că nici măcar să nu mă porniți cu subiectul Pitagora.

Un volumul de eseuri de Joseph Sobran este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

copyright (c) Fitzgerald Griffin Foundation, fgfBooks.com