Știința, religia și ura

Deși încerc să mă țin la curent cu noile idei, concluziile științei moderne îmi par adesea, după cum se spune, „contraintuitive”. Adică, în contradicție cu ceea ce ne-am aștepta să spună bunul simț. În fizică acest lucru este adevărat pentru teoria relativității, mecanica cuantică, principiul incertitudinii al lui Heisenberg, și foarte în voga teorie a coardelor, care mi-ar lua un editorial separat pentru a o explica.

Să luăm un exemplu mai apropiat. Cineva ne dezvăluie că oamenii de știință au descoperit că, ceteris paribus, sunt mai multe bacterii pe un volan decât pe scaunul de la toaletă. Dacă nici asta nu este contraintuitiv! Însă, dacă trăiești în lumea ideilor, trebuie să fii pregătit să ți se amețească mintea din când în când.
Ceea ce mă aduce la teoria evoluției. Când Darwin a avansat prima oară ipoteza, în 1859, mulți oameni au fost izbiți de caracterul ei contraintuitv.  Dar, după ce a tot fost promovată de media, vreme de un secol și jumătate, a ajuns să pară întruchiparea bunului simț.

De multe ori îi rog pe progresiviști să-mi explice mai exact ce înseamnă un om de dreapta, un termen pe care îl aplică tuturor celor pe care nu îi plac, chiar și principiilor care nu au nimic în comun, cum ar fi anarhismul (opoziția față de orice stat), fascismul (statul fără limite), conservatorismul (statul cu limite bine definite), fără a mai menționa monarhismul, oligarhia, plutocrația, militarismul, capitalismul laissez-faire, teocrația, libertarianismul, feudalismul, neoconservatorismul și o sută de alte lucruri incompatibile. Ce numitor în comun pot avea oare împreună? Cum sunt ele numite „de dreapta”? Niciun progresivist nu a reușit până acum să-mi spună.

Pentru a spori confuzia, oricât de radicale ar fi diferențele dintre acești oameni de dreapta, ei sunt întotdeauna un singur lucru: „dreapta”.

Am primit într-un final răspunsul după ce am urmărit, din nou, clasicul film progresist „Procesul maimuțelor”, o versiune fictivă a procesului Scopes din 1925. Dacă vreți să înțelegeți cum văd progresiștii lumea, acesta este cel mai bun început.
Adevăratul Scopes a fost adus în fața tribunalului pentru că predat teoria lui Darwin în școală. Astăzi, când statul a schimbat dogmele, l-ar urmări penal pentru că a încercat să le predea copiilor ideea că Dumnezeu L-a creat pe om.

În fapt, filmul nu utilizează niciodată termenul „dreapta”, dar ideea de bază este acolo. Pe de o parte sunt liberalii rezonabili, binevoitori și cu mintea deschisă, exemplificați în personajul lui Clarence Darrow (interpretat de Spencer Tracy). De partea cealaltă sunt habotnici religioși, bufoni, aroganți care detestă știința, ipostaziați în personajul lui William Jennings Bryan (Fredric March) și care formează gloate puse pe linșaj.

Liberalii nu cred în Dumnezeu, dar o spun clar că dacă ar crede, ar fi o divinitate mult mai drăguță decât cea în care cred credincioșii. În fapt, divinitatea ar fi mult mai mulțumită de cei care nu cred în ea, decât de cei care i se închină. Ateiștii sunt cei care sunt făcuți după chipul ei, ca să spunem așa. Și inutil să mai precizăm, acest dumnezeu ar respinge probabil argumentul ontologic pentru propria existență.

În duhul filmului, Richard Dawkins, un biolog evoluționist și ateu militant, susține că ateii sunt mai deștepți decât credincioșii, iar lumea ar fi un loc mult mai bun fără religie, la fel cum, mă gândesc, Rusia a fost un loc mai bun sub Stalin decât sub țarii superstițioși. Elton John, vedeta rock care s-a căsătorit cu iubitul său, pare să fie de acord. El spune că religia nu generează decât ură, în special ură împotriva homosexualilor.
Potrivit liberalilor, dacă crezi că mariajul are sens doar ca o relație obiectivă între două persoane de sex opus – pentru scopul practic de a instituționaliza și reglementa paternitatea – trebuie că urăști homosexualii. Și, la urma urmei, ura reprezintă esența, dacă este ceva care să fie esența, a ceea ce înseamnă să fii de dreapta.  Merge mână în mână cu logica și definirea lucrurilor, iar de aici nu mai e decât un pas până la papism. (Să nu uităm că Biserica Catolică a „persecutat” întotdeauna știința). Un Dumnezeu liberal, dacă ar fi existat, ar fi dorit ca toată lumea să aibă dreptul de a se căsători chiar și – în special – homosexualii. De asemenea, ar accepta episcopi homosexuali și lesbiene.

Ura este atât de specifică pentru tot ceea ce este „dreapta” încât liberalii trebuie să tot inventeze cuvinte noi, precum homofobie, pentru a identifica dușmănia acestora. Alte caracteristici ale dreptei includ lăcomia, frica, lipsa de sensibilitate și belicozitatea. Generalizez? Ei bine, la ce vă așteptați? Sunt de dreapta?
Îmi cer scuze. Trebuie să o tai. Mă așteaptă gloatele puse pe linșaj.

Un volumul de eseuri de Joseph Sobran este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

copyright (c) Fitzgerald Griffin Foundation, fgfBooks.com