Aritmetică elementară

13/02/2019    |   de Theodore Dalrymple

Economia britanică crește în continuare foarte încet, dar cantitatea de muncă pe oră se încăpățânează să rămână la fel. Ceea ce înseamnă că o creștere economică poate surveni doar prin angajarea mai multor oameni (de regulă, imigranți) sau prin extinderea orelor de lucru. Niciuna dintre soluții nu este fericită.

De ce este productivitatea britanică atât de stagnantă? Jurnaliștii economici își bat capul cu această întrebare. Nu am un răspuns definitiv, dar o întâmplare povestită recent de cineva care are o mică afacere de catering s-ar putea să arunce lumină cel puțin asupra unui factor.

Omul avea o nevoie urgentă de morcovi și s-a dus la cel mai apropiat supermarket ca să cumpere. Magazinul era pe cale să se închidă și mai avea doar o pungă de morcovi la vânzare, la prețul de 1,20 lire. S-a dus cu ea la casă, unde vânzătoarea a observat că punga este ruptă. I-a spus că nu i-o poate vinde așa, deoarece este posibil ca unii morocovi să fi căzut. Antreprenorul i-a spus că nu-l deranjează acest lucru – avea nevoie de morcovi și era gata să plătească prețul întreg pentru ei.

Cu toate acestea, femeia a insistat să-l cheme pe șeful ei direct, care i-a spus că ar trebui să vândă morcovii, dar să facă o reducere de 10% din preț.

„Și cum fac asta?” a întrebat ea.

Șeful a spus că nici el nu știe, iar povestitorul meu, adică clientul, le-a oferit 1 liră în loc de 1,20, pe care au o acceptat-o bucuroși deoarece îi scăpa de dificila sarcină de a calcula, cu sau fără ajutorul aparaturii electronice.

Ideea principală de reținut este că fata de la casă și șeful ei au fost educați împreună vreme de 22 de ani, educația lor a costat zeci de mii de lire, și cu toate acestea niciunul dintre ei nu reușea să deducă 10% din 1,2 lire.

Cei doi nu erau handicapați mental de înzestrări genetice sau printr-un accident la naștere. Problema lor era ceea ce am putea numi înapoiere mentală sponsorizată de stat, fie ca programul era deliberat sau o consecință neintenționată a politicilor educaționale. Erau departe de a fi cazuri izolate ale acestei înapoieri. Angajatorii din Marea Britanie se plâng constant că tineri, care nu știu să citească cum trebuie sau să facă operații aritmetice elementare, caută de muncă având diplome eliberate de Ministerul Educației. Producția de înapoiați mintal, sponsorizată de stat, merge din păcate mână-n-mână cu o cultură populară care promovează, reflectă și aproape că glorifică această stare.

O forță de muncă din care o mare parte sunt înapoiați mintali este dificil de învățat să facă orice, exceptând cele mai simple sarcini, și chiar și pe acelea le va face prost. Cu greu munca lor va fi răsplătită cu salariul minim, dacă îl vor primi și pe acela. În felul acesta, atât economia ca întreg cât și milioane de indivizi vor fi captivii unei productivități scăzute, cu atât mai exasperantă cu cât a fost atât de costisitoare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *