Un rege văzut de aproape

Când eram școlar am fost învățat că Revoluția Americană a avut loc deoarece strămoșii noștri se săturaseră de tirania regelui George al III-lea. În special, le displăcea să fie taxați de un guvern în care nu erau reprezentați, de unde și sloganul „nu taxare, fără reprezentare”. Cea mai mică majorare a taxării îi ducea la paroxism.
Regele George nu era foarte popular nici în Anglia. Ceea ce îi supăra pe britanici era că trebuiau să plătească pentru războiul cu francezii și indienii din America, un război purtat pentru a-i proteja pe americani. Paul Johnson, în a sa „O istorie a poporului american”, notează că în 1764 costul războiului revenea de 50 de ori mai mult englezilor decât coloniștilor americani. Englezul mediu plătea 25 șilingi pe an în taxe, în timp ce americanul mediu plătea șase peni.

Strămoșii noștri au purtat un război pentru a se elibera de tirania unui rege care îi impozita în peni. De atunci s-au schimbat vremurile. În fapt, s-au schimbat americanii. Desigur că șase peni de atunci sunt echivalentul câtorva dolari de astăzi, dar acest fapt nu constituie decât o dovadă a felului în care statul a devalorizat moneda.

Potrivit standardelor moderne, George al III-lea nu era cine știe ce tiran. Mai degrabă, o caricatură de tiran. Nu se compară cu Saddam Hussein, dar nici măcar cu președinții noștri recenți. În plan personal, George al III-lea pare să fi fost un gentleman bine dispus și amabil. Există o anecdotă faimoasă despre cum îl necăjea pe istoricul Edward Gibbon cu privire la monumentala sa istorie a Romei: „Ei, domnule Gibbon, mâzgălituri, mâzgălituri, mâzgălituri?” În fapt, George al III-lea avea un respect adânc pentru educație. Le-a dat voie cercetătorilor să studieze cărțile din imensa sa bibliotecă și îi plăcea să stea de vorbă cu ei. Unul dintre aceștia era Dr. Samuel Johnson, marele critic englez.

Într-una din ocazii, regele i-a cerut bibliotecarului să-i atragă atenția când va veni din nou Dr. Johnson pentru a-l putea întâlni. Ceea ce s-a și întâmplat, iar întâlnirea este consemnată de biograful lui Johnson, James Boswell. Auzind că vine regele, Johnson a așteptat respectuos. „Maiestatea sa s-a apropiat de el și dintr-o dată s-a purtat cu o curtoazie degajată”. Regele l-a întrebat pe Johnson ce părere are despre diferite alte biblioteci și au discut pe marginea acestui subiect mai mult timp. „Maiestatea sa l-a întrebat dacă scrie ceva. El a răspuns că nu, deoarece a cam spus lumii ceea ce știa, așa că acum trebuie să citească pentru a dobândi și mai multă cunoaștere. Regele, cu dorința de a-i spune să se bazeze pe propriile puteri la fel ca un scriitor original, i-a răspuns „Nu cred că împrumutați de la nimeni”. Johnson i-a spus că și-a isprăvit cariera de scriitor. „Aș fi crezut asta, a spus regele, dacă nu ați fi scris atât de bine”. Johnson mi-a spus apoi, reflectând la spusele regelui că „nimeni altcineva nu i-a făcut un compliment mai frumos. Nimic mai potrivit pentru un rege. A fost decisiv”, scrie Boswell. Când a fost întrebat de un alt prieten, acasă la Sir Joshua Reynolds, dacă a răspuns acestui compliment, Johnson a replicat: „Nu, domnule. Când a spus-o regele, așa trebuia să rămână. Nu mi se cădea mie să schimb politețuri cu suveranul meu”. Poate că nimeni dintre cei care și-au petrecut întreaga viața pe la curțile regale nu ar fi putut arăta un simț mai demn și mai frumos al adevăratei politeți decât a făcut-o în acel moment Johnson.

Johnson, mai apoi, a adăugat: „pot să spună ce doresc despre rege, dar pentru mine este cel mai desăvârșit gentleman pe care l-am întâlnit”.

Dacă nu am fi învățat cu mult înainte că George al III-lea a fost un căpcăun detestabil, am fi putut avea impresia greșită că era un om plin de calități: amabil, plin de tact, atent cu cei din jur, spiritual. Nu că virtuțile personale i-ar putea scuza scăderile politice, dar o privire asupra naturii sale umane te îndreptățește să te întrebi dacă propaganda revoluționară americană a avut dreptate. O ducem noi cu adevărat mai bine sub tipul de oameni care conduc astăzi America?

Un volumul de eseuri de Joseph Sobran este în curs de apariție la Editura Contra Mundum.

copyright (c) Fitzgerald Griffin Foundation, fgfBooks.com