S-a inspirat Hitler din generalii lui Lincoln?

18/04/2019    |   de Thomas DiLorenzo

În articolul meu din 2010 apărut în Independent Review , intitulat „Cultura violenței în Vestul american: mit vs. realitate”, am remarcat afirmația terifiantă a generalului William Tecumseh Sherman, care s-a referit la campania de genocid dusă timp de 25 de ani împotriva indienilor, ca la „soluția finală în problema indienilor”. Este terifiantă deoarece îți evocă retorica lui Adolf Hitler în ceea ce privește „soluția finală”. Nu am susținut că Hitler l-a copiat literal pe generalul Sherman sau că era măcar familiar cu retorica lui Sherman, dar mai multe cercetări academice au scos la iveală o conexiune puternică.

Cercetările au fost prezentate într-un articol apărut pe jewishjournal.com de Lia Mandelbaum într-un articol cu titlul „Inspirația și ghidul lui Hitler: Holocaustul indienilor din America”. Având drept referințe cărțile „Adolf Hitler” de John Toland și „Ascensiunea lui Hitler” de David A. Meier, Mandelbaum scrie că a fost „șocată să descopere că mentalitatea și acțiunile factorilor de decizie din America (din perioada 1862 – 1890) și-au găsit oglindirea ani mai târziu când naziștii, sub Hitler, au studiat aceste planuri („lungul drum al indienilor Navajo”)  pentru a proiecta lagărele de concentrare pentru evrei”.

„Lungul drum al indienilor Navajo”, cunoscut de asemenea și ca Bosque Redondo, a reprezentat deportarea și purificarea etnică a indienilor Navajo, în ianuarie 1864, care au fost forțați de baionetele armatei americane să mărșăluiască mai bine de 300 de mile din teritoriile unde au trăit timp de generații din nord-estul Arizonei și nord-vestul statului New Mexico într-un lagăr de concentrare numit Bosque Redondo, situat în estul statului New Mexico. Acest marș a avut loc în mijlocul iernii. Sute de oameni au murit pe drum, în special femei, copii și bătrâni. În următorii patru ani, armata americană a trimis în lagăre de concentrare aproape 10.000 de indieni unde au trăit „sub pază armată, în găuri săpate în pământ, cu resurse alimentare infime”, scrie Mandelbaum. Cel puțin 3500 dintre ei au murit în lagăre.

În cartea sa „Adolf Hitler”, John Toland a scris că „ideea lagărelor de concentrare, precum și caracterul practic al genocidului, Hitler, conform propriilor afirmații, le-a deprins studiind istoria Angliei și a Statelor Unite”. Hitler „admira lagărele de concentrare ale prizonierilor Boer din Africa de Sud și ale indienilor din Vestul Sălbatic; adesea el lăudat în cercul său de apropiați eficiența exterminării barbarilor piei roșii care nu puteau fi îmblânziți de captivitate, practicată de americani – prin înfometare și chiar lupte.

Se pare că Hitler era „foarte interesat de felul în care populația indiană s-a împuținat rapid ca urmare a epidemiilor și a înfometării, care a rezultat atunci când guvernul Statelor Unite i-a obligat să trăiască în rezervații”. Și naziștii au forțat sute de prizonieri să purceadă în marșuri ale morții, iar mulți dintre aceștia au murit de foame sau îngheț.

În tinerețea sa Adolf Hitler era îndrăgostit de poveștile Vestului Sălbatic. „Joaca sa favorită era de-a cowboyii și indienii”, scrie David A. Meier în volumul său. Hitler a citit 70 de romane scrise de autorul german Karl May despre Vestul american, deși acesta „nu a fost niciodată în America” și „a inventat un erou numit Old Shatterhand, un alb care câștigă întotdeauna bătăliile sale cu indienii”. „Chiar și când a ajuns Fuhrer, Hitler a continuat să citească romanele lui May”, notează Mandelbaum, chiar referindu-se la ruși cu termenul de „pieile roșii”, în timpul invaziei URSS, și cerându-le comandanților militari să citească operele lui May.

Genocidul american împotriva tuturor indienilor, nu doar a celor Navajo, reprezintă un exemplu „bun” pentru orice dictator psihopat și criminal, precum Adolf Hitler. A fost pus în practică de toți generalii lui Lincoln, inclusiv Grant, Sherman, Sheridan, Custer, și mulți alți „luminători ai Războiului Civil”, ca John Pope, O.O. Howard, Nelson Miles, Alfred Terry, Alfred Terry, E.O.C. Ord, Edward Canby, Benjamin Garrison și Winfield Scott Hancock, afirmă John Marszalek în cartea sa „Sherman: Pasiunea unui soldat pentru ordine”. Mottoul lui Sherman și Sheridan era „singurul indian bun este un indian mort”, asta în timp ce armatele lor au omorât cel puțin 45.000 de indieni, între anii 1864 și 1890, inclusiv mii de femei și copii. Supraviețuitorii au fost plasați în lagăre de concentrare, denumite eufemistic „rezervații”, unde mulți dintre urmașii lor trăiesc până astăzi.

Generalii lui Lincoln nu se fereau să-și anunțe intenția de genocid. John Popne afirma că „scopul meu este să-i extermin în întregime pe Sioux… Vor fi tratați ca nebuni sau ca animalele sălbatice, și nicidecum ca niște oameni cu care se poate ajunge la o înțelegere sau la un compromis”. „Toți indienii vor trebui să fie uciși, sau să fie ținuți în viață ca un fel de paria”, anunța generalul Sherman, care și-a numit politica drept „epurare rasială a teritoriului.”  „Sherman i-a dat mână liberă generalului Sheridan să măcelărească cât de multe femei și copii credea el și subordonații săi necesar atunci când atacau satele indiene”.

Așadar, nu este lipsit de temei să ne gândim că Adolf Hitler, care se imagina a fi un student și un admirator al istoriei militare americane, începând de la Lincoln și până la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost „inspirat” de generalii maniaci și ucigași în masă ca Grant, Sherman, Sheridan și Custer, după cum susțin istoricii John Toland și David A. Meier. Într-adevăr, Hitler era un admirator fanatic al ideii lui Lincoln de a distruge suveranitatea statelor, dar și a tacticilor sale militare (i.e. războiul total împotriva civililor) puse în slujba acestui scop. La pagina 566 din ediția din 1999 Mariner/Houghton Mifflin a „Mein Kampf” Hitler a reluat argumentul istoric fals și absurd al lui Lincoln din primul discurs inaugural, conform căruia statele nu erau suverane. „Statele uniunii americane … nu ar fi putut avea niciun fel de suveranitate de sine stătătoare”, scria Hitler parafrazându-l pe Lincoln. El aducea acest argument pentru a justifica abolirea drepturilor statelor sau a federalismului în Germania, și crearea unui stat centralizat, monopolistic.

Argumentele în favoarea drepturilor statelor în Germania erau „aduse de evrei” și de aceea trebuiau înlăturate, susținea Hitler. „Prostia statelor individuale federate … trebuie să înceteze”, afirma dictatorul (…)

Nota redacției: Influența lui Karl May asupra lui Hitler în direcția genocidului ar trebui privită, totuși, cu rezerve câtă vreme mulți alți scriitori și gânditori, chiar evrei, (Kafka, Einstein, Fritz Lang etc.) au admirat cărțile lui May, fără să vadă niciun fel de implicație tiranică sau criminală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *