Egali doar cu numele

06/05/2019    |   de Theodore Dalrymple

Bucuria față de nefericirea altora este, fără îndoială, o parte inextricabilă a caracterului uman urât și mă îndoiesc că a existat vreodată cineva care să nu fi experimentat acest sentiment. La modul general, totuși, cei mai mulți dintre noi au suficientă decență sau suficientă dorință de a părea decenți în ochii celorlalți, încât să nu se arate veseli în văzul lumii. Când ne bucurăm mai tare simțim, totuși, un element de rușine față de bucuria noastră.

Nu așa stau lucrurile cu un anume George Eaton, editorul adjunct al publicației „New Statesman”, un săptămânal cultural și politic de stânga cu o istorie respectabilă. Domnul Eaton a publicat un interviu decupat, ca să nu spunem distorsionat și necinstit, cu Sir Roger Scruton, filosoful conservator plurivalent, despre social media, în care Scruton este înfățișat în mod fals drept un rasist și xenofob grosolan, un fel de Antihrist față de Mesia corectitudinii politice.

În numai patru ore, ca și cum ar fi fost o adevărată situație de urgență națională, un oficial al guvernului britanic, James Brokenshire, l-a concediat pe Scruton din poziția onorifică pe care o primise din partea guvernului cu doar câteva luni mai înainte. Scruton fusese numit președinte al unei comisii pentru stimularea construcției în Marea Britanie a unor case mai plăcute estetic față de ce s-a construit în ultimele câteva decenii  – ceea ce este foarte necesar, dată fiind urâțenia absolută a imobilelor care au împânzit țara.

Nici nu a apucat bine să se usuce cerneala de pe ordinul de demitere, că domnul Eaton a postat o fotografie cu el însuși, într-un costum negru, fără cravată, bând, mândru sau cel puțin mulțumit, șampanie direct din sticlă, însoțită de comentariul că așa te simți când ai reușit să demiți pe cineva atât de rău și plin de prejudecăți precum Scruton. Nu cu mult după gest, ziaristul a eliminat acea poză nedemnă și comentariul adiacent, dar era prea târziu: se poate găsi cu ușurință pe internet.  A simțit nevoia să își ceară scuze pentru gest, deși nu este clar cui și-a cerut scuze. Doamna Sparsit, în „Timpuri grele”, spunea că există o durere undeva în cameră, dar nu putea spune cu certitudine că o are; Domnul Eaton și-a cerut scuze cuiva, dar nimeni nu ar putea spune cu certitudine cui sau măcar pentru ce.

Totuși, el este încă un om tânăr (32 ani) și trebuie să fim îngăduitori față de indiscrețiile tinereții.  Lăsați-l pe acela care nu a comis o indiscreție să nu-și ceară scuze pentru ceva.  Mărturisesc și eu cu această ocazie o indiscreție proprie, ca să fie mai clară generalizarea: mergând în România cu puțin timp înainte de căderea cuplului Ceaușescu, m-am bucurat când au fost alungați, iar mai apoi împușcați. Doar mai târziu mi-am dat seama de ceea ce ar fi trebuit să-mi dau seama din prima, și anume că „procesul” lor a fost o mascaradă și, groaznici precum cei doi erau, ei au fost tratați așa cum nu ar trebui tratată nicio persoană umană. Au reușit ceva ce nu aș fi crezut că este posibil: au ocupat o poziție morală superioară și au fost mai demni decât acuzatorii lor.

Acestea fiind spune, gestul domnului Eaton a fost foarte nepotrivit și a dat mărturie despre o urâțenie a sufletului (care s-ar putea schimba totuși în bine). Altceva m-a izbit, însă, în toată tărășenia, ceva cu o semnificație culturală mai amplă.

Editorul adjunct al unei publicații de stânga este, aproape prin definiție, un egalitarist, cel puțin în teorie. Se presupune că este îngrozit de inegalitățile din societatea noastră. Dar a fi contra inegalităților în teorie nu este același lucru cu a nu dori să distingi între tine și alții și a ocupa o poziție care într-un fel este superioară față de ceilalți, la fel cum un om care nu crede în monogamie nu este în mod necesar exceptat de la gelozie în ceea ce-l privește pe partenerul său sexual (chiar dimpotrivă, în fapt).

Mulți egalitariști, în realitate, sunt snobi, atât intelectual cât și social, dar cu toate acestea doresc să-și mențină reputația de egalitarişti, de care depinde apartenenţa lor la casta persoanelor care gândesc cum trebuie. A bea șampanie direct din sticlă închide argumentul acesta: un muncitor ar bea direct din sticlă, însă doar o persoană cu un anumit statut social sau economic bea șampanie. Același lucru este valabil și despre costumul fără cravată: o cămașă fără cravată este ceva casual, dar un costum înseamnă ceva formal. Astfel, ești în același timp și un bun proletar și un bun burghez.  Mânănci și tortul social și îl păstrezi și pentru poze.

Asta explică, de asemenea, moda blugilor rupți cu ștaif. Nimeni nu crede că persoana care poartă asemenea haine nu își permite să se îmbrace decât în zdrențe. Dimpotrivă, exact opusul este adevărat: persoana respectivă o duce în fapt foarte bine. Și nimeni care are bani doar pentru zdrențe nu ar opta pentru blugi rupți.

Dar de ce oamenii care în realitate sunt burghezi pretind că sunt altceva? (Acest lucru este valabil și pentru ticurile verbale, apropos). În asta poate fi văzut și auzit adevăratul triumf al ideologiei marxiste și socialiste. A indus în burghezie o ură de sine, amestecată probabil cu frica. Burghezul dorește să fie în continuare burghez din punct de vedere economic, dar nu dorește să fie văzut ca atare. Când se îmbracă în blugi rupți, sau vorbește ca un hamal din port, nu dorește să fie într-o postură în care nu-și permite haine nezdrențuite, sau să care pește într-un coș pe cap, pentru a-și câștiga existența. Nu vrea să renunțe la venitul său, la acțiunile sale, și nici nu vrea să le ofere copiilor săi educația proastă care le este rezervată copiilor de muncitori, dar în același timp nici nu vrea să nu se declare egalitarist, dimpotrivă. La fel ca și persoana cu cercei în față – în nas, urechi și limbă – el dorește să atragă atenția asupra lui dar în același timp să-i ocolească pe cei care se uită la el. Este o metaforă mixtă încarnată.

Drept urmare, el bea șampanie direct din sticlă, îmbrăcat într-un costum fără cravată. Toți oamenii sunt egali, dar eu sunt mai bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *