Cât de vulnerabilă este viața ta?

18/07/2019    |   de Pr. Stephen Freeman

Tinerii părinți descoperă rapid că au un grad de vulnerabilitate pe care nu şi-l cunoșteau înainte să apară un copil în viețile lor. Odată cu venirea unui copil, în circumstanțe normale, inima ta devine foarte vulnerabilă. Descoperi că nu ai iubit pe nimeni atât de mult, iar fragilitatea vieților lor devine, uneori, mult prea evidentă. Nu sunt convins că acest simț al fragilității dispare după ce au crescut și nu se mai încadrează la statutul de „copil”.

Desigur, vulnerabilitatea este a iubirii. Trăim într-o lume periculoasă. Îmi pot aminti cum stăteam în stația de autobuz în fiecare dimineață când fetița mea cea mai mică pleca la școală, deoarece ideea de a lăsa o tânără copilă frumoasă lângă o stradă aglomerată mi se părea o nebunie. Uneori era îngrozitor de frig. Dar ne jucam jocuri și așteptam autobuzul, după care priveam cum inima mea dispare în vehiculul mare și galben. Eram din nou fericit că am reuşit să evit atâtea pericole.

Că aceeași fată, astăzi adolescentă, conduce un vechi Volvo, are de-a face în bună măsură cu vulnerabilitatea tatălui ei. Este inima mea.

Majoritatea lucrurilor care ne sunt dragi cu adevărat au o anumită vulnerabilitate specifică: un copil, un părinte bătrân, un soț, etc. De asemenea, același lucru este adevărat și pentru Biserică. Deși existența ei este întărită de promisiunea raiului, dependența sa de iubire o face zilnic vulnerabilă în fața celor mai rele instincte ale omului. În orice zi fie ne iubim unii pe alții și ne purtăm Crucea, fie Biserica, acea Mireasă Minunată a lui Dumnezeu, este rănită. Ceva se prăbușește iar inimile sunt rănite și dezamăgite. Dumnezeu nu ne-a făcut imuni la Cruce, dar ne-a cerut să o purtăm în călătoria noastră către Împărăție.

Dar nici tu, nici eu nu trebuie să batem cuiele care ne țin legați unul de altul de Cruce.  Nu trebuie să vorbim urât sau să judecăm aspru. Fii astăzi Sf. Ioan Teologul care a stat lângă Cruce (cum a stat și Maica Domnului). Spune cuvinte de încurajare fraților și surorilor. Nu spune ceva supărător și nu te bucura de suferința altuia.

Există un vers într-un cântec al lui Hank Williams care mă face mereu să plâng (știți, eu sunt din Sud). Spune cam așa:

„He was Mary’s own darlin’, he was God’s chosen Son
Once He was fair and once He was young
Mary, she rocked Him, her darlin’ to sleep
But they left Him to die like a tramp on the street.”

Același Fiu drag se găsește în fiecare frate și soră pe care îi întâlnești zi de zi. Lasă-ți inima să fie vulnerabilă față de ei. Nu-i lăsa ca pe niște cerșetori în stradă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *