Sunt yoga și mindfulness religii?

Numărul copiilor americani între 4 și 17 ani care practică yoga a crescut de la 2.3% la 7,4% – sau de la 1,3 milioane la 4,9 milioane – între 2007 și 2017, conform datelor federale. Numărul copiilor care practică meditația a crescut la 3,1 milioane în aceeași perioadă.

Această creștere se datorează în mare parte programelor de yoga și mindfulness care s-au introdus în școlile americane. Un studiu din 2015 a descoperit câteva zeci de organizații yoga care ofereau programe în 940 de școli. Yoga și mindfulness ar putea deveni al patrulea „R” (alături de citit, scris și aritmetică) din educația publică. Dar ce rămâne discutabil este în ce măsură acest „R” este o inițială pentru relaxare – sau pentru religie.

În calitate de profesor de studii religioase, am fost chemat ca martor în procese care aveau drept obiect legătura dintre yoga și școlile publice. Am depus mărturie asupra faptului că yoga și programele de meditație se încadrează în criteriul legal al religiilor.

Într-un caz, curtea a admis că yoga „poate fi religioasă în anumite contexte”, dar în cele din urmă a conchis că orele de yoga de la școală „erau lipsite de orice capcane religioase, mistice sau spirituale”. În două alte cazuri în care am depus mărturie, școli cu finanțare guvernamentală, dar operete independent, în care se preda yoga au fost găsite că încalcă legea statului care interzicea școlilor publice să furnizeze „orice fel de educație religioasă.”

Cercetările și experiența mea m-au condus la ideea că există probleme legate de felul în care yoga este implementată în școli. Scopul meu nu este să interzic yoga sau mindfulness din școli. Dar cred că trebuie să existe motive legale și etice pentru o mai mare transparență și participare voluntară la yoga.

Deși mulți americani cred că yoga și mindfulness nu sunt religii, nu toată lumea acceptă faptul că aceste practici ar fi în întregime seculare.

Noua mea carte „Debating Yoga and Mindfulness in Public Schools: Reforming Secular Education or Reestablishing Religion?„ discută asupra acestor probleme. Cartea susține că a introduce yoga și mindfulness în școlile publice ar putea încălca legea.

„Yoga Alliance”, o organizație care afirmă că este „cea mai mare organizație nonprofit care reprezintă comunitatea yoga” a afirmat în 2014 că studiourile DC yoga ar trebui scutite de taxe deoarece scopul yoga este „spiritual, nu sportiv”.  Totuși când părinții au dat în judecată în 2013 un consiliu școlar susținând că programele de yoga încalcă interdicția statului de a fi predată religia în școli, „Yoga Alliance” a afirmat că yoga este fitness, nu religie.  Astfel, organizația pare să adopte poziția că yoga este ceva „spiritual, dar nu religios”. Tribunalele, totuși, nu au făcut această distincție.

În unele cazuri legale, curțile de judecată au conchis că yoga și meditația sunt practici religioase. În cazul din Arkansas din 1988, Powell v. Perry, de pildă, s-a concluzionat că „yoga este o metodă prin care se practică hinduismul”.  Un alt caz din anul 1995 a clasat „tradiția spirituală hindu-yoga” ca o „tradiție religioasă”. Cazul din 1979 „Malnak v. Yogi” a definit meditația transcendentală ca „religie” și drept urmare a hotărât că orele de meditație transcendentală dintr-un liceu erau neconstituționale.

Curtea Supremă a hotărât în mod repetat că școlile publice nu pot introduce practici religioase precum rugăciunea sau lectura din Biblie, chiar dacă li se permite copiilor să nu participe. Curtea a afirmat că practicarea religiei în clase este coercitivă din cauza prezenței obligatorii, a autorității profesorilor și a presiunii de grup.

Practica meditației, de asemenea, joacă de asemenea o „funcție dublă”. Sună mai degrabă ca și cum ar trebui „să fii atent”. Totuși, promotorii acestei practici, precum Jon Kabat-Zinn, spun că o folosesc ca pe un „termen umbrelă”, ca pe o „modalitate iscusită” de a familiariza lumea cu budismul.

Într-un podcast despre budism, Trudy Goodman, fondatorul „Insight LA” și profesor de mindfulness, vorbește despre mindfulness ca despre „budism ascuns”, remarcând că „orele seculare” „nu sunt atât de diferite de orele noastre budiste. Doar folosesc un alt vocabular.”

Fondatorul Yoga Ed., Tara Guber a recunoscut că a operat modificări semantice pentru a obține aprobarea programului  ei în școli în care părinții și consiliul școlar au avut obiecții, considerând că este vorba de religie. Guber vorbește despre felul în care yoga poate „să schime conștiința și să modifice convingerile”.

Unele cercetări sugerează că yoga și mindfulness au efecte spirituale chiar și când sunt prezentate într-un cadru secular.

Un studiu a revelat că peste 62% dintre elevii care au participat la yoga „seculară” și-au schimbat motivul principal pentru care practică acest lucru. „Cei novici practică yoga pentru exerciții și eliberare de stres, dar pentru mulți, spiritualitatea devine motivul principal pentru care continuă”, arată studiul.